Moto:
"fă-l să fie, doamne sfinte, numai om/ pe acel care ne-a ispitit sub pom,
şi când pomul flori va da,/ fă să-i cadă carnea grea,
cum cădea-va, după cântec, mâna mea!" (Cezar Ivănescu - Amintirea Paradisului)
Azi-noapte AM PLECAT... acuma sunt la ea,
cu ea, în visurile sale -
a fost o aşteptare foarte lungă
şi grea în timp cu vremi paradoxale !!!
Mă ţine-n braţe, ca pe-un făt-frumos
cu-adâncul ei în suflet şi sub frunte -
o ţin în braţe ca pe-o făt-frumoasă
de TOT şi de ORICÂND şi de ORIUNDE !!!
Nu mă întreabă, n-o întreb nimic,
nu cer, nu dau... nici ea nu dă, nu cere -
se desluşeşte tot doar prin LUMINĂ
şi se-nţelege tot doar prin TĂCERE !!!
Doar umbra ei şi umbra mea-mprejur -
apropiere? sau îndepărtare? -
chiar dacă-i VIAŢĂ, chiar dacă e MOARTE,
e-un joc straniu despre CONTINUARE !!!
Azi-noapte M-AM ÎNTORS... acuma stau
şi cred că astfel trebuia să fie:
nu am adus decât NEMĂRGINIRE -
am foarte multă... HAI SĂ-ŢI DAU ŞI ŢIE !!!
