Robert are 22 de ani şi nu se dă în vânt după fotbal, maşini sau jocuri de strategie. Poate un pic mai neobişnuită, pasiunea lui e scamatoria, în sensul artistic al cuvântului, iar divertismentul este pentru el sinonim cu disimularea.
Iluzionist începător, dar foarte iscusit, Robert Ciobanenco reuşeşte de fiecare dată să-şi captiveze publicul, fie că este vorba de o singură persoană sau de o sală plină.
Secretul... chiar de ni l-ar spune, cu siguranţă nu l-am pricepe, căci iluzia este practic materia primă a artistului magician. Reprezentaţia îi este însă de-a dreptul fascinantă.
„Am descoperit iluzionismului întâmplător, în urmă cu cinci ani, când am văzut un spectacol la televizor. Mi-am pus ambiţia la încercare şi într-o săptămână am reuşit să fac şi eu câteva dintre trucuri”.
„Nu aş zice că mi-a plăcut un număr anume, ci m-a atras ideea în sine, am fost impresionat. Am vrut să văd dacă pot descifra tainele iluzionismului şi am reuşit”, îşi aminteşte Robert de ziua în care viaţa lui şi-a schimbat traiectoria.
Cursurile de magie - un pas către reuşită
Prima încercare a fost un truc cu cărţi de joc, pe care tânărul iluzionist l-a găsit pe internet şi l-a exersat ore în şir în timp ce urmărea filmuleţul.
Apoi i-a prezentat trucul unui prieten, iar umirea acestuia şi satisfacţia reuşitei i-au dat încredere să meargă mai departe.
După un an de la primul pas, Robert Ciobanenco a început să urmeze cursurile de magie ale lui Dan Bucfing, care i-a fost profesor şi îndrumător în tot acest timp.
„Când înveţi de la un maestru observi mai întâi ce trebuie să faci, iar apoi, prin exerciţiu, reuşeşti să dobândeşti aceeaşi pricepere. De unul singur este foarte greu! Ulterior am aflat că în iluzionism este nevoie şi de o cunoaştere a psihologiei şi am studiat-o pe cont propriu din cărţi”.
„Trebuie să analizezi reacţiile publicului, să ştii cum să reacţionezi ca să nu-l emoţionezi foarte tare. Repet singur în faţa oglinzii timp de câteva ore, aproape în fiecare zi, ca să nu-mi pierd îndemânarea”, spune Robert.
Trucuri compuse de Robert
Fie că este vorba de bile, monede, cărţi de joc, ţigări, bastoane sau porumbei, Robert Ciobanenco le face să dispară şi să se transforme după bunu-i plac.
Manevrează obiectele cu atâta dezinvoltură încât ai crede că accesoriile lui sunt într-adevăr vrăjite de atingerea magicianului.
„Am şi câteva numere create de mine. Este la fel ca şi în muzică: dacă studiezi magia foarte bine, reuşeşti să şi compui”.
„De exemplu, am un truc cu două bancnote, una de un leu şi una de un dolar. Sunt semnate pe spate şi verificate de un spectator care le ţine în mână şi după o pasă magică personalităţile sar de pe o bancnotă pe alta. Iorga apare pe dolar, iar Washington pe leu”, explică iluzionistul plin de imaginaţie.
Pentru tânărul gălăţean pasiunea a devenit un mod de viaţă, căci experienţele din ultimii ani i-au schimbat esenţial gândirea şi caracterul. Este hotărât să evolueze în acelaşi domeniu, chiar dacă îndeletnicirea nu este foarte apreciată la noi în ţară.
Recunoaşte că percepţia publicului este esenţială şi, atâta vreme cât privitorul nu apreciază măiestria unei reprezentaţii, efortul este zadarnic.
„Mă pregătesc minim o lună pentru un spectacol, îl perfecţionez de la o reprezentaţie la alta, îmi vin idei noi, îl modific, îl fac din ce în ce mai interactiv şi mai interesant”.
„Mă descurc destul de greu, pentru că toţi banii câştigaţi îi investesc tot în domeniu, dar nu mă las învins de greutăţi”, spune cu convingere Robert.
Dibăcia cu care iluzionistul ne face să credem în imaginile disimulate de rămâne în culise, alături de cutia în care eşarfa se preface în porumbel. Cum de acesta nu îmi face pixul să dispară, mă întreb?
Iar Robert mă lămureşte că morala îl obligă să lase la o parte trucurile şi să fie ca noi ceilalţi în viaţa de zi cu zi. De altfel, nici nu i-ai ghici pasiunea dacă l-ai întâlni pe stradă, căci nu poartă joben sau baston.
Magia lui este că se transformă în iluzionist doar sub privirile curioase ale publicului.
Puteţi vedea aici câteva reprezentaţii ale lui Robert Ciobanenco:
