Dortmund „U” – pod între trecut şi viitor

Dortmund „U” – pod între trecut şi viitor
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Turnul “U” din Dortmund este  un exemplu strălucit al determinării germane de a transforma ceva inutil, dar care are valoare de simbol, într-o afacere.

Una care, chiar dacă nu va produce profit imediat, reprezintă premisa pentru câştiguri viitoare. Şi, la fel cum au proiectat, în anii ’50, autostrăzi care fac şi astăzi faţă, cu succes, traficului, nemţii au gândit în perspectivă.

Istoria rămâne în picioare

Clădirea despre care vă voi povesti astăzi are un istoric aparte. Primul zgârie-nori construit în Dortmund în 1926-1927, a scăpat ca prin minune întreg din bombardamentele Celui de-Al Doilea Război Mondial.

Făcea parte dintr-un complex de cosntrucţii aparţinând unei fabrici de bere – Union Brewery – iar „U” era folosit drept depozit şi spaţiu de fermentare.

În 1994, fabrica a fost închisă, iar toate clădirile adiacente turnului au fopst demolate. „U” a scăpat, tocmai fiindcă era un simbol al oraşului, făcea parte din istorie, iar istoria, spun nemţii, nu trebuie uitată. Nici chiar acele părţi din ea de care nu suntem tocmai mândri.

Centru pentru arte, media şi film

În ianuarie 2008, municipalitatea a decis că Dortmund U va intra în reparaţii capitale, va primi o nouă faţă, dar una care să respecte personalitatea bătrânului turn, şi o destinaţie complet diferită de cea iniţială.

Lucrările au început şi, la începutul acestei luni, erau la stadiul de finisaje. Cu toate acestea, fiindcă şi localnicii şi turiştii erau extrem de curioşi să-l viziteze, turnul a fost deschis publicului, deşi nu fuseseră puse la punct toate detaliile.

Destinat să devină un pol de dezvoltare al acelei zone a oraşului şi sediul declarat al tuturor forţelor creative din Dortmund, clădirea este mai mult decât un spaţiu expoziţional complex, destinat artei fotografice şi video, dar nu numai.

Menit să devină un centru pentru arte, media şi film, care va folosi şi drept spaţiu de practică pentru studenţii Universităţii din Dortmund, „U” atrăsese deja organizatori de expoziţii consacraţi, care îşi rezervaseră câte un etaj şi instalaseră expoziţii, deşi clădirea nu era terminată. În plus, aici vor exista spaţii de închiriat pentru organizări de evenimente din toate domeniile.

Soluţii tehnice şi magie

Cât despre soluţii tehnice şi creativitate, clădirea are deja nişte atuuri indubitabile. Un exemplu este compoziţia de sunet şi lumină a profesorului Adolf Winkelmann, un magician al artei luminii.

Deşi implicat mai târziu în proiect, fapt care l-a limitat la trei spaţii considerate mai puţin generoase, profesorul Winkelmann a găsit soluţii nu doar ingenioase tehnic, dar absolut surprinzătoare. Pur şi simplu, nu-ţi poţi lua ochii de la poveştile sale de lumină.

Incursiune în trecut

În holul principal, deasupra zonei unde sunt primiţi vizitatorii, pe un sistem circular de panouri LCD, imagini sugestive pentru trecutul industrial al Regiunii Ruhr se succed într-un ritm bine gândit, care-ţi dă senzaţia că te afli în mijlocul acţiunii.

Acum, o şarjă de oţel este turnată, imediat, se prelucrează ceva prin aşchiere, apoi, cobori brusc în minele abia luminate. Adolf Winkelmann explică: „E important să integrăm trecutul în această tehnologie a viitorului. E important ca şi tinerii să ştie ce a fost, pentru a conştientiza unde am ajuns şi cât de greu a fost”.

Ferestre către suflet

Peretele de lângă scara rulantă a reprezentat o altă provocare pentru prof. Winkelmann. Pe înălţimea mai multor etaje, a luat acest spaţiu alb, mort, şi l-a adus la viaţă, transformându-l într-un spectacol: 9 “ferestre” luminate printr-un sistem de proiectoare aduc la viaţă imagini surprinzătoare, care apar din perete în timp ce treci pe lângă ele:  crâmpeie de viaţă, reproduceri metaforice ale limitărilor propriilor noastre existenţe, ba chiar şi o orchestră, cu fiecare instrumentist cântând din „cutia lui”.

Ca şi când imaginile nu ar fi fost de ajuns, în acest ultim caz, sunetul instrumentelor din fiecare fereastră se aude individual, creând  efectul unei orchestre. Nu există difuzoare, ci anumite elemente care vibrează au fost incluse în zid, principiul fiind, după spusele prof.  Winkelmann, unul absolut nou.

1,7 milioane de LED-uri

Acoperişul rămâne însă cea mai vizibilă realizare. Panouri uriaşe, de dimensiunile unei porţi de fotbal fiecare (completate prin alt rând, la jumătate din mărime), sunt suporturile a nu mai puţin de 1, 7 milioane leduri, care reproduc imaginile controlate din interiorul clădirii prin 5 servere.

Există câteva sute de imagini, pentru început, aproape câte una pentru fiecare zi a anului, iar la fiecare oră fixă acestea sunt înlocuite de de imaginile îndrăgiţilor porumbei voiajori, unul dintre simbolurile oraşului Dortmund.

Dinamica personajelor luminoase e foarte realistă, fiindcă ele nu sunt produse ale animaţiei, ci sunt oameni reali, actori, de pildă, filmaţi în timp ce dansează, imaginea fiind apoi transformată şi transmisă computerizat către sistemul de LED-uri. Totul pentru a atrage atenţia asupra faptului că la Dortmund „U” se întâmplă ceva.

Citit 1169 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.