Cea mai lungă eclipsă totală de Soare din perioada 1901-2000 a fost cea din data de 20 iunie 1955, care a durat șapte minute și opt secunde.
Eclipsa a început deasupra Oceanului Indian și a Insulelor Maldive, traversând extremitatea sudică a Indiei și statul Sri Lanka, deplasându-se apoi de-a lungul Peninsulei Indochina și a statului Filipine - unde a avut punctul maxim, către Insulele Solomon, finalizându-se deasupra Oceanului Pacific de Sud-Vest.
Eclipsele de Soare pot fi de mai multe tipuri: parțiale, inelare, hibrid și totale. În secolul trecut au avut loc în total 228 de eclipse solare, dintre care 71 au fost totale, care s-au produs, în medie, o dată la 18 luni. Dintre ele, puține au putut fi observate cu atenție, deoarece majoritatea nu au fost vizibile decât de pe mare sau din regiuni greu accesibile, precum Antarctica sau Groenlanda.
O eclipsă totală de Soare este unul dintre cele mai spectaculoase fenomene astronomice și apare atunci când Luna trece între Pământ și Soare, printr-un punct al orbitei sale eliptice, relativ aproape de Pământ și produce o umbră. În timpul unei eclipse totale de Soare, Luna este suficient de aproape de Pământ pentru ca o parte a umbrei să cadă pe Terra.
Persoanele care se află pe acea parte a Terrei unde cade umbra, văd Soarele complet acoperit de Lună, rezultând astfel o eclipsă totală de Soare. În timpul fazei de totalitate, pot fi observate cromosfera solară, coroana și protuberanțele solare, toate fiind extrem de prețioase și pentru observatorul amator, dar mai ales pentru cercetări științifice, care nu ar putea fi realizate altfel.
Avem cam o eclipsă totală la 40 de ani, vizibilă din aceeași regiune de pe Pământ. Cele parțiale sunt mult mai dese.
Eclipsa este un fenomen natural cunoscut de mii de ani. Există consemnări ale eclipselor cu cel puțin 4.000 de ani înainte de Hristos.
Dispariția Soarelui în plină zi era identificată cu evenimente importante, precum moartea unui mare conducător, declanșarea sau întreruperea unui război.
