Broderii cu fir de aur şi de argint pe catifea roşie ori albastră, cusături cu fir preţios pe mătase azurie, covoare tradiţionale ţesute în culori vegetale ani de zile în şir, pocaluri de argint aurit, sfinte vase făurite din metal preţios, filigranuri şi sidefuri, pietre preţioase şi sculpturi în lemn de măslin şi de chiparos, sunt doar câteva dintre odoarele pe care le puteţi admira în muzeul Mănăstirii Văratic din Piatra Nemt.
De pe pereţi, sfinţii te urmăresc din icoanele ferecate în argint, cu priviri blânde şi voioase. Să fie un joc de lumină? Ori poate vreun truc al pictorului ce-a închipuit sfântul cu chip pe care ai putea să juri că l-ai mai văzut... în vis, ori poate în tainica ta rugăciune dinaintea somnului.
Mai vezi câte un turist ţintuind cu privirea ochii Sfântului ori ai Mântuitorului şi deplasându-se strategic doi paşi la dreapta, trei mai la stânga, vrând să se convingă că oriunde s-ar duce, privirea divină din icoană îl binecuvântează mereu.
Da, e adevărat, şi eu am făcut la fel plimbându-mă prin sala muzeului cu ochii la icoană. Am trăit cu senzaţia că Sfântul chip mă urmăreşte cu privirea luminoasă, surâzându-mi în sinea lui pentru îndoiala mea de om mărunt şi pragmatic, învăţat la şcoală că s-a coborât din maimuţă.
Îngerul din grădină
Toate cele de mai sus, şi încă multe alte obiecte din valorosul patrimoniu cultural-artistic şi istoric al Văraticului pot fi admirate doar cu 4 lei de persoană.
La preţul mărunt, privirea îşi va fi uluită de hrisoavele autentice, Evangheliarul grec tipărit la Veneţia în 1811 şi Evanghelia cea mare tipărită la Mănăstirea Neamţ în 1821, ambele ferecate în argint aurit şi împodobite cu icoane emailate, icoane din secolul al XV-lea şi cele din veacurile XVI-XVII...
Despre comorile de credinţă şi artă din interiorul bisericii n-am să scriu pentru că fiecare le vede funcţie de credinţa din suflet. Doar îngerul alb, purtând pe umăr crucea credinţei şi a smereniei, domneşte peste frumuseţea şi liniştea grădinii pe locul în care a fost cândva altarul primei biserici construite la 1700.
Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, din sânul aşezământului monahal, e construită din piatră şi cărămidă, cu două turle rotunde, zvelte şi austere, de un alb strălucitor.
Corul Mănăstirii Văratic, la Parlamentul European
Trebuie să aflaţi că până şi la Parlamentul Europei s-au auzit cântările psaltice ale Corului „Sf. Iosif de la Varatic” al Mănăstirii Varatic. Concertul a debutat în glas de toacă. Maicile au cântat şi la Biserica „Buna Vestire” din Bruxelles, pentru comunitatea de români.
Varatic. Ah, ce dulceaţă
Dacă sunteţi la dietă, nu citiţi mai departe. Fac maicile nişte siropuri de afine, de brad, de căpşune, nişte dulceţuri de cireşe amare albe sau negre, de afine ori de prune de-ţi lasă gura apă! Cam scumpuţe, 10-12 lei borcănelul, dar merită triplu la cât sunt de bune!
Şi nu ocoliţi chioşcul din faţa mănăstirii! Foietajele dulci sau sărate, plăcinta, ori caşcavalul de vacă merită gustate până cânt te simţi ca un greiere sătul şi pântecos. Caşcaval de vacă aşa cum fac maicile n-aţi gustat vreodată! N-are nicio legătură cu minunea aceea de grăsimi şi e-uri vândută prin alimentări de firme cu nume preţios.
Maica Benedicta şi Domniţa Safta Brâncoveanu
Aici, la Văratic şi-a petrecut o mare parte din ultimii ani de viaţă academicianul Zoe Dumitrescu Buşulenga, sub numele monahal de sora Benedicta.
„Am socotit - că un creştin intelectual trebuie să-şi petreacă ultimii ani ai vieţii aşa cum se făcea pe vremuri, şi mai cu seamă soţiile care rămâneau singure, se retrăgeau la mânăstiri. Era o frumoasă obişnuinţă, mai ales în lumea boierească”, declara stimata profesoară într-un interviu prin 2000.
Tot aici s-a logodit întru Hristos şi domniţa Safta Brâncoveanu, fiica lui Teodor Balş din Iaşi, caimacamul Moldovei. Motive în plus pentru iubitorii de literatură şi istorie să-şi poarte paşii pe la Mănăstirea Văratic.
