Desigur că ați întâlnit un asemenea exemplar cel puțin o dată în viață și v-a deranjat cu țipetele sale. Mai ales că ridica tonul în imediata dumneavoastră apropiere, în așa-numita "distanță personală", la cel mult un metru, de unde putea fi auzit și dacă vorbea în șoaptă. Cel mai adesea, însă, ați tăcut din bun-simț.
Până nu li se atrage atenția, "urlătorii" nu-și dau seama că vorbele lor zgârie urechiuşele. Că, poate, cauzează chiar microtraumatisme fizice și emoționale celui la care zbiară.
Șeful
Desigur că e un idiot, pentru că nu te poți adresa unui subaltern care a greșit pe un ton atât de ridicat - care este simptomul furiei; adesea, țipetele sunt însoțite de jigniri. Or, dacă nu-ți poți profesionaliza angajatul, nu ai decât să-l dai afară. Șeful ăsta urlător are mai multe defecte: este needucat, nu-i pasă de oameni, este tiranic. Suplinește lipsurile sale prin zborșeală. Nu știe carte și se impune doar prin frică. De fapt, este o persoană inferioară.
Soțul/soția
Cel care se răstește la partenerul de viață nu dă doi bani pe acesta. Ține să-i demonstreze permanent superioritatea sa zdrobitoare și, pe cale de consecință, îl mai face și albie de porci. Într-o astfel de relație toxică, "urlătorul" nu simte niciun fel de dragoste pentru tovarășul de viață.
Convingătorul
Își spune poantele și părerile pe o voce atât de ridicată ca să te convingă că ceea ce zice e spiritual sau adevărat. Partea proastă e că, la bancuri, repetă poanta și o și explică, de ca și cum s-ar adresa unui idiot.
Oricine ar fi cel care țipă, vă rog să vă uitați la cei din jur: se uită la el ca la al doilea Mesia și îl urmează precum oile pe cioban. De aceea, "urlătorii" vor avea pururea impresia că sunt buricul lumii, centrul Universului, Dumnezeii turmei.