Din negura vremurilor, sărutarea mâinii a fost un semn de adâncă supușenie și, totodată, de mare respect. Gestul se regăsește în toate civilizațiile primordiale și s-a perpetuat până în ziua de azi, de la mesopotamieni la egipteni, greci etc. Discipolii sau urmăritorii lui Iisus îi sărutau acestuia mâna, deopotrivă bărbații și femeile. La noi, Vodă întindea mâna către boieri, boierii către țărani, popii către toată lumea. Copiii pupau mâinile părinților.
După anii ’50, obiceiul a cam pierit la noi în țară. În secolul XX, sărutatul mâinii a rămas doar ca un semn de curtoazie față de doamne. Pentru ca azi să fie considerat perimat, un obicei bătrânesc, pentru care totuși femeile au rămas cu o anume afinitate. Mai auzi câteodată „săru’mâna, mamă” sau „doamnă”, ca și „săru’mâna, părinte”, dar din ce în ce mai rar.
Ca urmare, nu e greșit să spui „sărut-mâna”, dar nu mai este deloc cool.
