Fizicianul Alessandro Volta s-a născut pe 18 februarie 1745, în orașul italian Como, într-o familie nobilă. A studiat în școlile publice din orașul natal, intrând apoi, în 1758, la Colegiul iezuit.
De la vârsta de 14 ani, a început să fie atras de știință și a refuzat să urmeze cariera bisericească, o tradiție în familia sa.
În 1769, a publicat prima lucrare despre electricitate, un subiect preferat în vremea sa, intitulată "De vi attractiva ignis electrici", care l-a ajutat să obțină postul de profesor de fizică la Liceul din Como, unde a activat în perioada 1774-1779.
A realizat o serie de invenții considerate revoluționare, care i-au adus unele distincții, printre care Medalia "Copley" a Royal Society din Londra, în 1791.
Cea mai mare onoare pe care a primit-o din partea comunității oamenilor de știință a fost denumirea unității de măsură pentru forța electromotoare și potențialul electric "volt".
Contribuția sa în fizică, în special în electricitate, a fost deosebit de importantă, fiind punct de plecare pentru cercetători și descoperiri ulterioare. În domeniul meteorologiei, a inventat electrometrul, instrumentul de măsurare a electricității atmosferice. A inventat, între altele, electroforul, un instrument pentru acumularea de electricitate statică, ce stă la baza condensatoarelor utilizate și astăzi. În 1880, a inventat prima baterie electrică din istorie, așa-numita "pilă voltaică", strămoșul bateriilor electrice, ce permitea transformarea energiei chimice în energie electrică. Pila voltaică marchează o epocă în fizică, precum și în aplicațiile științei puse în slujba omenirii.
A decedat pe 5 martie 1827, în orașul în care s-a născut.
