Oameni de seamă. Alexandru Balaci, specialist marcant în limba și literatura italiană

Oameni de seamă. Alexandru Balaci, specialist marcant în limba și literatura italiană
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Criticul și istoricul literar Alexandru Balaci s-a născut pe 12 iunie 1916, în localitatea Aurora, din județul Mehedinți.

A absolvit, în 1934, cursurile liceale la Craiova. A debutat, în 1932, în revista "Înmuguriri" a liceului craiovean. A absolvit apoi cursurile Facultății de Litere a Universității din București, în 1938, specializându-se în limba și literatura italiană. În 1943, şi-a luat doctoratul în litere, cu teza "Giovanni Pascoli în neoclasicismul italian", iar în 1965 a obținut titlul de doctor docent.

Începând din 1946, a îmbrățișat cariera didactică: conferențiar, profesor și șef al Catedrei de Lingvistică romanică la Institutul de Limbi și Literaturi Străine; prorector al Universității București, din 1962 până în 1969. A mai lucrat ca redactor-șef la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, în perioada 1952-1959, a fost vicepreședinte al Consiliului de Stat pentru Literatură și Artă, în anii 1965-1969, director la Academia di Romania din Roma (1969-1973), redactor-șef al revistei "Viața românească" (1986-1990).

Specialist de marcă în limba și literatura italiană, Alexandru Balaci a fost autor al unor lucrări, studii și articole, apărute în reviste de profil din țară și din străinătate. Dintre scrierile sale: ''Studii italiene'' (patru volume, 1958-1964), ''Orientarea prozei contemporane italiene'' (1962), ''Storia della letteratura italiana. Cinquecento. Seicento'' (1962), ''Contribuţii la o exegeză dantescă'' (1965), ''Studii despre Dante'' (1965), ''Jurnal italian'' (1973), ''Itinerare paralele'', ș.a.

A scris, totodată, monografii dedicate unor personalități ilustre ale culturii italiene: ''Dante Alighieri'' (1966), ''Niccolo Machiavelli'' (1969), ''Lodovico Ariosto, contemporanul nostru'' (1974), ''Alessandro Manzoni'' (1974), ''Ugo Foscolo'' (1978), ''Mantegna'' (1980), ''Tiepolo'' (1982), ''Torquato Tasso'' (1982), ''Luigi Pirandello'' (1986), ''Vittorio Alfieri'' (1989) ş.a.

A coordonat și a fost autor al lucrării "Istoria literaturii italiene" - apărută în trei volume și al unor dicționare ale limbii italiene.

A fost ales, pe 3 februarie 1965, membru corespondent, iar pe 8 noiembrie 1994 - membru titular al Academiei Române.

A primit Premiul ''Tor Margana'' (1971), Premiul ''Etna Taormina'' (1974), Premiul ''Circe Sabaudia'' (1983), precum şi Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (1986) şi a fost distins cu titlul de Comandor al Ordinului ''Merito della Repubblica Italiana''.

A murit pe 7 martie 2002, la Bucureşti.

Citit 425 ori Ultima modificare Joi, 09 Martie 2023 12:46

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.