Constantin Bosianu s-a născut pe 10 februarie 1815, la București, unde şi-a făcut studiile secundare.
A urmat studii universitare la Paris, unde, în 1850, a obținut titlul de doctor în Drept. Întors în țară, a fost numit profesor la Colegiul "Sf. Sava", iar în perioada 1859-1872 a fost profesor de Drept roman și primul decan al Facultății de Drept a Universității din București.
În anul 1857 a fondat ziarul "România".
S-a numărat printre participanții la mișcarea unionistă. A fost secretar al Divanului ad-hoc al Țării Românești (septembrie - decembrie 1857), director (1856-1857) al Departamentului Dreptății al Țării Românești, deputat în Adunarea Electivă (1859), unde a susținut dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Țării Românești și al Moldovei. Domnitorul Al.I. Cuza l-a numit judecător al Înaltei Curți de Casație și Justiție (11 februarie - 7 martie 1862) și, mai târziu, vicepreședinte al Consiliului de Stat (1864-1866). De asemenea, a fost președinte al Consiliului de Miniștri și ministru al Internelor, Agriculturii și Lucrărilor Publice (1865). A fost şi președinte al Senatului (1879).
A contribuit la organizarea și modernizarea noului stat printr-o serie de legi, între care Legea organizării judecătorești, a reorganizării serviciului de percepție la orașe, a pensiilor pentru funcționarii civili și pentru gradele militare inferioare, Legea lucrărilor publice, Legea privind regularizarea și canalizarea Dâmboviței pentru prevenirea inundațiilor. De numele său, de cel al lui Vasile Boerescu și al lui Petre Poenaru se leagă Legea Învățământului (1864), precum și activitatea de unificare a legislației din cele două țări românești.
Cabinetul său a fost considerat unul de tranziție (după patru luni și jumătate a fost înlocuit cu un guvern condus de Nicolae Kretzulescu). Din poziția de ministru de Interne, senator și deputat, Constantin Bosianu s-a pronunțat, în mai multe rânduri, împotriva încercărilor de a îngrădi, prin măsuri administrative, libertatea presei, considerând libertatea de opinie ca fiind fundamentală într-un stat de drept.
A fost decan al Baroului Ilfov și primar pentru câteva zile (1-15 decembrie 1878).
A decedat la București, pe 21 martie 1882.
