Născut în comuna Gârcina, județul Neamț, pe data de 15 februarie 1823, Mihail – după numele de botez – a fost cel dintâi născut din cei unsprezece copii ai preotului Petrache Ștefănescu. Între anii 1834-1838, a urmat Seminarul de la Socola, Iași. După patru ani în care a fost învățător de sat, și-a reluat cursurile și, în anul 1843, a fost numit profesor de retorică, pastorală, istorie și geografie la Seminar, dovedindu-se un talentat dascăl și catehet. În același an, 1843, a primit tunderea monahală cu numele de Melchisedec, iar în anul următor a fost hirotonit ierodiacon. Între anii 1848-1851, ierodiaconul și-a continuat studiile la Academia Teologică de la Kiev, înființată de mitropolitul Petru Movilă. Hirotonit ieromonah si numit profesor de patristică, drept canonic, liturgică și teologie comparată la Socola, a funcționat aici până în 1856. A ridicat Seminarul de la Socola, Iași – cel dintâi seminar teologic din țara noastră, înființat în 1803, și prima școală gimnazială din Principate cu predarea în limba română – la nivelul unei academii teologice românești. Între anii 1857-1859, arhimandritul Melchisedec a stăruit pentru Unirea Principatelor Române, folosind cu multă înțelepciune atât catedra, cât și amvonul. La 6 ianuarie 1865, Melchisedec este instalat oficial episcop al Dunării de Jos, eparhie pe care o păstorește până în anul 1879.
În primăvara anului 1879, episcopul Melchisedec este numit să păstorească Eparhia Romanului. Prin grija sa, se construiesc biserici noi prin sate pe care le sfințește personal, se înnoiesc unele mănăstiri și schituri din județele Bacău și Vrancea. Ajută personal la ridicarea unor școli pentru luminarea poporului, iar la spitalul din Roman, pe lângă obișnuitele vizite duhovnicești, acordă subvenții pentru ajutorarea bolnavilor săraci.
Tot la stăruința sa, și în urma memoriului compus de el către Patriarhia Ecumenică din Constantinopol, s-a sfințit pentru prima dată în țara noastră Sfântul și Marele Mir, în anul 1882.
Episcopul Melchisedec este și autorul unor cărți cu conținut teologic, apologetic, istoric, între care: ”Chronica Hușilor și a Episcopiei”, ”Chronica Romanului și a Episcopiei de Romanu”, ”Povestiri” – apărută la Galați în anul 1896 -,”Relațiuni istorice despre Țerile Române din epoca de la finele veacului alu XVI-lea și începutul celui de-al XVII-lea”, ”Papismul și starea actuală a Bisericii Ortodoxe în Regatul României”, ”Notițe istorice și arheologice adunate de pe la 48 de mănăstiri și biserici antice din Moldova” etc.
Episcopul a încetat din viață pe data de 16 mai 1892. Din donația lăsată de el, s-a construit, conform dorinței sale, o grădiniță de copii și o școală de cântăreți bisericești alături de Episcopie, în care se primeau numai copii orfani, cu întreținere gratuită.
