Ion Jalea s-a născut pe 19 mai 1887, în localitatea Casimcea, județul Tulcea. A absolvit în anul 1918 Școala de Arte și Meserii și Academia de Arte Frumoase din București. Și-a continuat studiile la Paris, la Academia Julien.
A luptat în Primul Război Mondial pe frontul din Moldova, fiind grav rănit în bătălia de la Nămoloasa, județul Galați. Tratat la Galați și Iași, i-a fost salvat piciorul drept, dar și-a pierdut mâna stângă, fiind nevoit să sculpteze tot restul vieții doar cu dreapta. Pentru bravura sa, a fost decorat cu ordinul Coroana României, în grad de cavaler și cu Crucea de Război franceză, acordată de generalul Berthelot.
Ion Jalea a debutat în anul 1915 cu o expoziție personală. În anul 1922, a expus la Salonul de Toamnă de la Paris. Din anul 1924 a participat la saloane oficiale, expoziții anuale de stat, manifestări de artă românească organizate la Rotterdam, Haga, Zurich, Bratislava, Praga, Atena, Paris, Istanbul și la expoziții internaționale găzduite la Barcelona, Paris, New York, Bienala de la Veneția, Berlin, Anvers, Paris. În anii 1923, 1936 (retrospectivă) a avut expoziții personale la București.
Timp de șase decenii, Ion Jalea a realizat mai multe opere de mici și mari dimensiuni, reliefuri și basoreliefuri, portrete, statui, busturi, statuete, monumente, dintre care amintim: ”Arcaș odihnindu-se”, ”Monumentul eroilor francezi”, ”Monumentul eroilor ceferiști”, ”Monumentul Spiru Haret”, reliefurile ”Împărat și proletar”, ”Muncă patriotică”, ”Monumentul George Enescu”, ”Monumentul Mircea cel Bătrân”.
Sculptorul Ion Jalea a fost recompensat cu: Marele Premiu al Expoziției Internaționale de la Paris (1937), Premiul Național pentru Sculptură, la Barcelona (1941), Premiul de Stat (1957), Titlul de Artist al Poporului (1957).
Ion Jalea a fost membru titular și președinte 1956-1968 al Academiei Române. Din anul 1968 a fost președinte de onoare al Uniunii Artiștilor Plastici.
A decedat pe 7 noiembrie 1983.
