Fizicianul Alexandru S. Sanielevici s-a născut pe data de 25 mai 1899. După studiile parcurse între anii 1911-1918, la Școala de Aplicație a Seminarului Pedagogic Universitar, a urmat cursurile Facultății de Științe a Universității din București (1918-1919), pe cele ale Școlii Politehnice ”Galileo Ferraris” din Torino și pe cele ale Facultății de Științe din Iași, luându-și licența în fizică-chimie. În anul 1931, a plecat ca bursier în străinătate, fiind admis ca cercetător la Institut du Radium din Paris, condus de Marie Sklodowska–Curie, angajându-se într-un domeniu nou: studiul radioactivității. În 1936, și-a susținut, la Paris, teza de doctorat ce a avut ca temă efectul termic al radiațiilor corpurilor radioactive.
A fost profesor, șef al Catedrei de Radioactivitate, predând, în București. A desfășurat și o susținută muncă științifică: a pus la punct măsurarea dozelor de energie înaltă cu aplicație în tratamentul tumorilor maligne cu ajutorul betatronului, rezultatele fiind prezentate în studii și lucrări aferente.
La 2 iulie 1955, a devenit membru corespondent al Academiei Române.
S-a stins din viață la București, pe 21 decembrie 1969.
