Scriitorul Vasile Alecsandri s-a născut la Bacău, pe 14 iunie 1818. Provenit dintr-o familie boierească, a primit o educație aleasă, întâi la Iași, apoi la Paris (1834-1839). Revenit în țară, a fost membru în directoratul Teatrului Național din Iași (1840-1842), apoi redactor și editor al revistei "Propășirea" (1844).
Ca scriitor, a debutat, în 1840, cu nuvela "Buchetiera de la Florența", în paginile revistei "Dacia literară", și cu pieseta "Farmazonul din Hârlău". Creația sa din perioada Revoluției din 1848 are un pronunțat caracter militant: "Poezii populare ale românilor. Balade. Cântece bătrânești", "Doine și lăcrămioare", "Hora Unirii". Ca poet, are marele merit de a fi intuit în folclor o sursă de regenerare a lirismului, a scris poezie epică, erotică, patriotică, legende și pasteluri: "Pasteluri", "Legende", "Ostașii noștri".
Opera sa dramatică este una de mare întindere, de la farsă și vodevil la comedia de moravuri, dramă socială, dramă istorică, piesele fiind jucate cu succes pe multe scene. Dintre piesele sale cele mai importante, amintim: "Iorgu de la Sagadura", "Iașii în carnaval", "Cucoana Chirița la Iași", "Cucoana Chiriția în provincie", "Boieri și ciocoi", "Sânziana și Pepelea", drama istorică "Despot Vodă" (1879) - distinsă în 1881 cu Premiul Academiei Române, piesele de inscripție antică "Fântâna Blanduziei" și "Ovidiu". A scris și cânticele comice: "Clevetiri sau Ultrademagogul", "Surugiul", "Barbu Lăutaru".
Ca prozator, a manifestat spirit de observaţie, vervă colocvială, naturalețe, precum în: "Mărgărita", "Dridi", "Balta Albă", "Istoria unui galben și a unei parale" ș.a.
A desfășurat și o bogată activitate politică. A redactat, în 1848, memoriul "Protestație în numele Moldovei, al omenirii și al lui Dumnezeu" și a colaborat la elaborarea programului politic "Prințipiile noastre pentru reformarea patriei". După înfrângerea Revoluției din 1848, s-a autoexilat în Franța, în perioada 1848-1849.
S-a numărat printre membrii fondatori ai Societății Literare Române, în 1866. A fost membru fondator (1867) și membru de onoare - ales la 23 august 1871 - al Societății Academiei Române.
Poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, fondator al Academiei Române, personalitate marcantă a secolului al XIX-lea, Vasile Alecsandri este considerat creatorul teatrului românesc și al literaturii dramatice în România.
A decedat pe 22 august 1890, la Mirceşti (judeţul Iaşi).
