Compozitorul și organistul german Johann Sebastian Bach s-a născut pe 21 martie 1685, la Eisenach, într-o familie de muzicieni. A rămas orfan la vârsta de zece ani. A frecventat școala gimnazială din Eisenach și apoi liceul din Ohrdruf, unde a studiat latina, greaca, literatura, istoria și muzica. Simultan, a învățat mânuirea viorii și, ajutat de fratele său, Johann Christoph, a clavecinului și a orgii. Compoziția a învățat-o ajutat de cantorul bisericii din Ohrdruf.
Johann Sebastian Bach a compus prima sa cantată în anul 1704 și și-a creat imediat reputația unui improvizator plin de virtuozitate.
Spirit independent, dotat cu umor, dar și cu ambiție, Bach a hoinărit până la vârsta de 21 de ani, când s-a căsătorit cu verișoara sa, Maria Barbara. În această perioadă, a devenit organist la Muhlhausen, unde a compus cantate noi și "actus tragicus". În 1720, Maria Barbara a încetat din viață și, la câteva luni după aceea, Bach s-a recăsătorit cu Anna Magdalena Wulken. În același an, a fost numit cantor la biserica "Sf. Toma" din Leipzig.
A compus cinci serii anuale complete de muzică, pentru toate duminicile și sărbătorile religioase, în beneficiul bisericilor "Sf. Toma" și "Sf. Nicolae". A luptat continuu pentru ca munca sa să fie apreciată la adevărata valoare, însă rezultatul a fost un lung șir de dispute cu şefii şcolii "Sf. Toma" și Consiliul orășenesc.
Efectele muncii sale titanice nu au întârziat să apară, starea sa de sănătate începând să se înrăutățească. A fost operat din cauza unor probleme cu vederea, însă fără succes. Şi-a pierdut vederea și, la 28 iulie 1750, a încetat din viaţă, la Leipzig.
A avut nu mai puţin de 21 de copii, dintre care au supraviețuit copilăriei patru fete și patru băieți. Toţi cei patru fii ai săi au devenit muzicieni importanți.
Johann Sebastian Bach nu a trezit interesul lumii muzicale decât la aproape un secol după moartea sa, când Mendelssohn Bartholdy a dirijat, în 1829, "Patimile după Ioan". Astăzi este unanim considerat unul dintre cei mai mari muzicieni ai lumii.
Operele sale sunt apreciate pentru profunzimea intelectuală, stăpânirea mijloacelor tehnice și expresive și pentru frumusețea lor artistică. Creația sa nu este numai o sinteză artistică a stilurilor muzicale care se încrucișau la începutul secolului al XVIII-lea, ci și o încununare a evoluției muzicii polifonice și un moment de vârf al epocii barocului.
