Mioara Avram s-a născut pe 4 februarie 1932, la Tulcea, unde a urmat studiile liceale. În 1953, a devenit licențiată a Facultății de Filologie - specialitatea Limba și literatura Română, la Universitatea București. În 1959 și-a luat doctoratul la Institutul de Lingvistică din București al Academiei Române.
Din 1951, a activat la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, cu diverse încadrări. A activat, prin cumul, în învățământul superior, cu precădere la Facultatea de Filologie a Universității București, ca asistent, apoi ca lector.
S-a impus în domenii de cercetare științifică, precum: limba română (cu deosebire gramatica istorică, descriptivă și normativă, formarea cuvintelor, ortografie, lexicologie, stilistică, dialectologie, filologie); istoria lingvisticii românești, romanistică ș.a.
A publicat zece volume și un număr impresionant de articole, studii şi recenzii. Unele dintre cărțile și articolele sale au rămas lucrări de referință în lingvistica română și în romanistică, între care: "Gramatica limbii române" - ediția I, 1954; ediția a II-a, 1963; "Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române" (DOOM) - prima ediție publicată în 1982, de către Editura Academiei; "Probleme de exprimări corecte".
"Gramatica pentru toți", apărută într-o primă ediție la Editura Academiei în 1986 și reeditată în 1997 la Editura Humanitas, este o bine-cunoscută lucrare de sinteză a autoarei, care a fost și rămâne cea mai valoroasă gramatică descriptivă și normativă a limbii române, realizată pe baze tradiționale. De-a lungul mai multor decenii, a avut un rol esențial în analiza, normarea și popularizarea diferitelor aspecte din gramatica limbii române, mai cu seamă în domeniul ortografiei.
Mioara Avram a fost o savantă principală și intransigentă, fapt arătat prin atitudinea sa față de reforma ortografică din 1991-1993 sau față de promovarea confruntării și contrapunerii graiului moldovenesc cu limba română literară. În acest context, într-un interviu acordat ziarului "Țara din Chișinău", lingvista spunea, printre altele: "Dorința mea cea mai mare este ca toți vorbitorii de limbă română din Republica Moldova să conștientizeze faptul că sunt vorbitori de limbă română, adică să nu mai fie influențați de această denumire nepotrivită de «limba moldovenească». Limba română este una și aceeași pentru toți".
A decedat, la București, pe 12 iulie 2004.
