Pe data de 17 iulie 1981, 114 persoane au murit și cel puțin alte 216 au fost rănite, după ce două pasarele s-au prăbușit în hotelul "Regency" din Kansas City. În momentul dezastrului, în jur de 1.600 de oameni erau adunați la un ceai. În jurul orei 19,00, pe pasarela de nivel doi erau aproximativ 40 de persoane. Pe pasarelele de la nivelurile trei și patru se aflau 16, respectiv, 20 de persoane.
"Hyatt Regency Hotel" a fost construit în Kansas City, Missouri, în anul 1978. Construcția era un turn de 40 de etaje, cu camere pentru oaspeți și un atrium dat în folosință în 1980. Holul era una dintre caracteristicile definitorii ale hotelului şi includea un atrium cu mai multe etaje, întins pe pasarele suspendate de tavan. Pasarelele construite din oţel, sticlă şi beton au conectat etajele al doilea, al treilea şi al patrulea, de la nord la sud. Fiecare pasarelă avea aproximativ 37 de metri lungime şi cântărea în jur de 29.000 de kilograme. Proiectul prevedea ca pasarelele de la etajele doi şi patru să fie conectate în mod independent de același set de cabluri. În final, contractorul a hotărât ca pasarela etajului doi să fie conectată direct la pasarela etajului patru, astfel că tijele superioare de susținere de pe etajul al patrulea au preluat o tensiunea nejustificată, deoarece trebuiau să menţină dublul sarcinii estimate inițial. În momentul evenimentului, din cauza greutății, conexiunile au cedat şi pasarelele de la etajele doi şi patru au căzut pe podeaua atriumului aglomerat aflat dedesubt.
Echipele de salvare ajunse la hotel au început o operațiune de salvare care a durat 14 ore. Vizibilitatea era scăzută din cauza prafului rezultat. Salvatorii au comparat ulterior scena cu o zonă de război. Secţiunile de pasarele prăbuşite erau atât de grele, încât au fost necesare macarale pentru a le muta.
Aceasta a fost cea mai gravă prăbușire structurală din istoria Statelor Unite ale Americii și evenimentul cu cei mai mulți morți înregistrați până la tragedia de la World Trade Center.
În urma unei investigaţii aprofundate, Wayne G. Lischka, inginer de structură, a descoperit abaterea de la designul original, acest lucru fiind considerat o eroare critică. O anchetă a stabilit că proiectarea şi tehnicile de construcţie nu au fost corecte. Inginerii şi-au pierdut licenţele, iar firmele colaboratoare au dat faliment. Cererile de despăgubire din partea instanţelor judecătoreşti au acordat victimelor aproximativ 140 de milioane de dolari şi au existat şi plăţi de asigurare foarte mari. După evenimentul tragic, hotelul a suferit o serie de renovări şi modificări.
