Micaela Ghițescu s-a născut la București, pe 18 iulie 1931. A urmat, în perioada 1937-1949, cursurile Școlii Evanghelice de Fete și pe cele ale liceelor "Carmen Sylva" și "Gh. Lazăr" din București. A studiat apoi la Facultatea de Filologie - Secția Limba și literatura Franceză - a Universității din București.
În timpul studenției, a fost arestată și închisă, din 1952 până în 1955, pentru "relații cu Franța".
A lucrat ca traducător tehnic, apoi ca documentarist la Institutul pentru Controlul de Stat al Medicamentelor și Cercetării Farmaceutice, până în 1970, apoi, din 1971 până în 1987, când s-a pensionat, a fost bibliotecar principal la Biblioteca Centrală Pedagogică din București.
După 1990, ca membră fondatoare a Fundației Culturale "Memoria", a făcut parte din colegiul de redacție al publicației "Memoria - revista gândirii arestate", din anul 2003 fiind redactor șef.
S-a afirmat prin traducerea din limbile spaniolă, franceză, engleză şi portugheză, contribuind mai cu seamă la cunoașterea literaturii portugheze în România. Totodată, a colaborat cu articole și traduceri la "România literară", "Luceafărul", "Secolul 20" și la reviste culturale din Portugalia, Franța și alte țări. Activitatea sa a fost recompensată cu distincții în țară și în străinătate.
A încetat din viaţă pe 13 mai 2019.
