Mircea Păcurariu s-a născut la data de 30 iulie 1932 în localitatea Ruși din județul Hunedoara. Tatăl său, Ștefan Păcurariu, a îndeplinit, timp de 3 de ani, misiunea de preot paroh în comuna Ruși. Mircea Păcurariu a urmat cursurile Liceului Teoretic din Deva în perioada 1943-1951, ale Facultății de Istorie din cadrul Universității din Cluj, în anii 1951-1952, neterminate, și, din 1952 până în 1956 ale Institutului Teologic Universitar de la Sibiu. A urmat la zi cursuri de doctorat la același Institut Teologic, între 1956-1959, încheiate cu teza ”Legăturile Bisericii Ortodoxe din Transilvania cu Țara Românească și Moldova în secolele XVI-XVIII”. Între anii 1990-1992 a predat disciplina Istoria Bisericii Ortodoxe Române și la noua Facultate de Teologie a Universității din Iași.
Mircea Păcurariu a publicat lucrări în volum, precum studii și articole sau recenzii care au apărut în reviste bisericești și laice din țară și în unele publicații de peste hotare. A fost membru în comitetele de redacție ale unor publicații periodice, precum ”Revista teologică”, ”Telegraful român”, ”Transilvania”.
Mircea Păcurariu este autorul monumentalei sinteze privind ”Istoria Bisericii Ortodoxe Române”. Este cea mai amplă sinteză de istorie bisericească românească, mult mai completă decât celelalte două sinteze apărute în secolul trecut, ce îi au ca autori pe Nicolae Iorga și părinții profesori G.I. Moisescu, Șt. Lupșa și Alexandru Filipașcu. Pe lângă lucrarea amintită, o altă lucrare de sinteză semnată de preotul, profesorul și istoricul Mircea Păcurariu este ”Istoria Bisericii Românești din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș până în 1918”. De asemenea, a publicat și alte lucrări cu subiecte din istoria Bisericii ardelene, precum ”Începutul Mitropoliei Transilvaniei”, ”Politica statului ungar față de Biserica Românească din Transilvania în perioada dualismului 1867-1918” – lucrare tradusă în limbile engleză, franceză și maghiară. O carte de căpătâi pentru istoria Bisericii Ortodoxe Române este ”Dicționarul Teologilor Români”, iar o carte de suflet reflectând experiența pastorală a peste trei decenii este ”Predici la Duminici, la Praznicele împărătești și ale Maicii Domnului, la sfinți mari și la sfinți români, predici ocazionale și la înmormântări”.
Pentru activitatea sa marcantă pe tărâm bisericesc, didactic și cultural, a fost distins cu ”Crucea Patriarhală”, ”Crucea Șaguna” și cu Ordinul Național ”Steaua României” în grad de Ofițer.
A decedat la 13 ianuarie 2021.
Remember, colecție de articole
