Fiul unui preot greco-catolic din Cigmău, județul Hunedoara, Ion Budai-Deleanu s-a născut pe 6 ianuarie 1760. A învățat la Seminarul din Blaj, apoi a studiat filosofia și teologia la Viena. A obținut ulterior titlul de doctor în filosofie.
Întors la Blaj, a refuzat să se hirotonisească și, în 1785, a revenit la Viena. A ocupat postul de cântăreț în biserica "Sf. Barbara", apoi a devenit copist la cancelaria Consiliului Aulic de Război. A început să traducă din manualele iozefiniste, pentru profesorii români din Bucovina. În 1786, a plecat la Lemberg, unde a primit postul de secretar de tribunal provincial, iar în 1796 a devenit "sfetnic chesaro-crăiesc". Autoritățile i-au aprobat, în 1819, o cerere de înnobilare.
Scrierile lui Ion Budai-Deleanu nu au fost publicate în timpul vieții, ele fiind recuperate de la moștenitori de Gheorghe Asachi, în anul 1819. Opera sa capitală este poemul eroic-comic "Țiganiada", păstrat în două versiuni, prima fiind scrisă în anul 1800, cealaltă în 1812. În scrierea acestei opere, Budai-Deleanu s-a servit de modelele clasice ale genului, de la "Batrahomiomahia" lui Homer până la Tasso, Pope, Voltaire ș.a. Acțiunea poemului se desfășoară în trei planuri: "lupta lui Vlad Țepeș cu turcii; peregrinările țiganilor pe care domnitorul îi constituie în oaste și vrea să-i organizeze; înfruntarea puterilor benefice cu cele malefice, a îngerilor cu diavolii". "Îmbinarea de iluminism filozofic, umanism renascentist și epicureism popular într-o structură lexicală de o mare frăgezime și inventivitate" face din "Țiganiada" "o capodoperă a literaturii române".
Pe plan filologic, Ioan Budai-Deleanu este autorul unei gramaticii intitulate "Temeiurile gramaticei românești", precum și al câtorva dicționare: latin-român, lexicon pentru cărturari, lexicon german-român și lexicon român-german.
Ion Budai-Deleanu are meritul de a fi preconizat studiul comparativ al limbilor romanice, de a fi introdus o terminologie modernă și de a fi expus un sistem ingenios de alfabet latin.
În plan istoriografic, Budai-Deleanu a lăsat neîncheiată lucrarea "De originibus populorum Transylvaniae", în care susținea latinitatea poporului român și memorialul "Scurte observații asupra Bucovinei", ce conține informații de ordin economic, istoric, etnografic etc.
A decedat pe 24 august 1820, la Lemberg.
