Pietro Aretino s-a născut în localitatea Arezzo, pe data de 20 aprilie 1492. Când era foarte tânăr, a plecat la Perugia și pentru o vreme a pictat, apoi în anul 1517 s-a mutat la Roma. În ciuda sprijinului primit din partea Papei și a unui patron, Aretino a fost forțat în cele din urmă să părăsească Roma din cauza notorietății sale generale și a colecției sale "Genetti Isuriossi". De la Roma a plecat, în anul 1527, la Veneția unde a devenit obiectul unei mari adulații și a trăit într-un stil grandios pentru tot restul vieții. Unul dintre cei mai apropiați prieteni ai lui Aretino a fost pictorul Tițian. A trăit la curțile unor oameni de vază ai timpului atrași de spiritul său satiric. Ultima parte a vieții și-a petrecut-o sub protecția dogelui Andreea Gritti, care s-a folosit de verva polemică a scriitorului și de relațiile lui cu monarhiile acelui timp: Francisc I al Franței și Carol Quintul.
În ciuda vieții sale foarte agitate, Pietro Aretino a scris opere de inspirație ascetică: "Geneza", "Viața Fecioarei Maria" care s-au bucurat de mare succes, "Viața Sfintei Fecioare Caterina", "Viața Sfântului Toma din Aquino", interesante mai ales pentru efectele stilistice. În același stil pre-baroc a scris poezii satirice cuprinse în volumul "Conversații", dar și comedii precum "Curtezana", "Potcovarul", remarcabilă prin arta dialogului, "Curtezana Talanta", "Filosoful" și o tragedie, "Ozania", inspirate din realitatea cotidiană, ultima considerată de unii cea mai bună tragedie italiană scrisă în secolul al XVI-lea.
Fiind un spirit progresist lipsit de prejudecăți până la cinism, Aretino s-a impus că "unul dintre marii realiști ai secolului prin caracterul demascator al operelor sale".
A decedat la 21 octombrie 1556.
