Autoarea suedeză Selma Lagerlöf s-a născut pe 20 noiembrie 1858 în Värmland, Suedia. La vârsta de trei ani, se trezește cu un picior paralizat, această afecțiune persistând întreaga viață, niciodată vindecându-se complet. Acesta a fost principalul motiv pentru care Selma nu a frecventat fizic cursurile unei școli, fiind nevoită să învețe de acasă. Dragostea sa pentru literatură, motivația și dorința de a excela au determinat-o să citească foarte mult, în special cărți de aventură sau fantezie precum „O mie și una de nopți” sau „Povestirile lui Andersen”.
Astfel, încă de la 15 ani, Selma începe să scrie versuri, cel mai mare vis al ei fiind acela de a deveni scriitoare. În pofida contextului acelor vremuri și a situației materiale precare a familiei, Selma Lagerlöf pleacă în 1881 la Stockholm pentru a urma pentru un an de zile cursurile unui liceu pentru fete și, ulterior, timp de trei ani, școala pedagogică. Primele sale scrieri au fost extrem de criticate, primind recenzii dure din partea criticilor literari din acea vreme. Problema consta în incapacitatea autoarei de a se încadra în canoanele literare ale acelei vremi, stilul ei fiind marcat de oralitate, spontaneitate și o libertate de expresie asemănătoare cu cea a legendelor populare.
După doi ani de la așa-zisul eșec literar, opera Selmei Lagerlöf ajunge pe masa de lucru a celui mai autorizat critic literar din acele timpuri care îi realizează cărții intitulate „Povestea lui Gösta Berling” o recenzie favorabilă, acesta fiind momentul care o va consacra pe autoare. În scrierile Selmei Lagerlöf, prima femeie care a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1909, predomină legenda și povestirea. Dintre cele mai cunoscute creații ale sale amintim ”Lanțuri nevăzute” (1894), ”Banii domnului Arne” (1904) sau ”Împăratul Portugaliei” (1914).
Pentru contribuția sa în domeniul literar, Selma Lagerlöf va primi titlul de Doctor Honoris Causa și va deveni, de asemenea, și prima femeie membru al Academiei Suedeze în anul 1914. Opera sa posedă puternice tendințe moral-educative, cultivând trecutul legendar, conservarea valorilor perene și tradiția. A scris romane de factură epopeică, pline de fantezie și lirism, cu rezonanțe din vechile legende scandinave. Autoarea a scris atât pentru copii, cât şi pentru adulţi, dar cartea care a consacrat-o a fost ”Minunata călătorie a lui Nils Holgersson prin Suedia” (1906 – 1907).
A încetat din viață pe 16 martie 1940.
