Benedetto Croce s-a născut pe 25 februarie 1866, în Pescasseroli, Italia. Filozoful idealist și spiritualist, criticul, politicianul și educatorul italian Benedetto Croce a dominat viața intelectuală italiană în prima jumătate a secolului al XX-lea. La 17 ani, după pierderea părinților săi într-un cutremur, a plecat la Roma, la unchiul său. Îndrumat de acesta, a urmat cursurile Facultății de Drept, pe care însă nu a absolvit-o.
Deziluzionat de universitate, s-a întors la Napoli, unde a început un curs de studii independente. În jurul vârstei de 18 ani, s-a îndepărtat de catolicism și a devenit ateu, rămânând astfel tot restul vieții. Fără o diplomă universitară, pregătirea lui Croce a fost în mare parte aceea a unui autodidact. Studii academice de filozofie nu a făcut, nici cariera învățământului nu l-a interesat, dar a fost un neîntrecut doctrinar și teoretician cu care s-ar mândri cele mai ilustre universități. Cărțile pe care le-a scris alcătuiesc ele singure o bibliotecă.
La 21 de ani scrie prima sa operă de amploare, ”La rivoluzione napoletana del 1799”. A deținut funcții publice de două ori: în 1920-1921 a fost ministru al Învățământului și în 1944, după înlăturarea regimului mussolinian, a participat la formarea primului guvern de coaliție. În 1910, Croce a intrat în politică și a fost numit senator pe viață. Croce, la aproape 40 de ani, a scris principala sa operă, „Estetica”. Alte lucrări: ”Filosofia practicii”, ”Breviarul de estetică”, ”Poezia” ș.a.
A încetat din viață pe 20 noiembrie 1952, la Napoli.
