Lena Constante s-a născut pe 18 iunie 1909, la Bucureşti, într-o familie de intelectuali. A urmat Şcoala de Arte Frumoase, sub îndrumarea sociologului Dimitrie Gusti, care a invitat-o să facă parte din echipele monografice ale şcolii sociologice din Capitală, pentru a studia arta populară românească în zone în care tradiţiile se făceau simţite la fiecare pas. Pasiunea pentru folclor îi creştea cu fiecare cercetare, iar artista din ea avea nevoie de spaţiu de desfăşurare.
Aşa a ajuns să-şi deschidă un atelier de ţesut covoare cu motive populare, stilizate însă în stil propriu. A avut multiple expoziţii de tapiserie şi pictură, iar talentul său a depăşit graniţele ţării.
Fascinată de scenografie, după cel de-Al Doilea Război Mondial s-a alăturat Elenei Pătrăşcanu, Ilenei Popescu şi lui Alexandru Brătăşanu pentru fondarea primului teatru românesc de marionete, "Ţăndărică".
A legat o prietenie strânsă cu Elena Pătrăşcanu, soţia lui Lucreţiu Pătrăşcanu, ministru al Justiţiei. Apropierea de cercurile comuniste avea să o arunce într-un coşmar. Şi ea şi Harry Brauner (soțul său) au fost arestaţi odată cu întreg "lotul Pătrăşcanu", acuzaţi pe nedrept şi aruncaţi în închisoare. Ea, pentru 12 ani, el, pentru 15 ani.
Ca să poată supravieţui condiţiilor mizere, Lena Constante îşi folosea mintea în cele mai creative moduri: făcea traduceri, îşi imagina jocuri, scria versuri, piese de teatru, poveşti, totul cu ajutorul imaginaţiei.
A încetat din viață pe 2 noiembrie 2005, la București.
