Elisabeta Rizea s-a născut pe 28 iunie 1912, la Domnești, Argeș, fiind fiica unor ţărani simpli. Şi-a pus viaţa în slujba semenilor, sacrificând totul, generozitatea şi altruismul aducându-i nu mai puţin de 12 ani de suferinţe inimaginabile în cinci dintre închisorile comuniste, dar şi admiraţie şi recunoştinţă pentru tot acest chin al celei care a rămas în istorie drept simbol al libertăţii şi demnităţii noastre.
A urmat 7 clase primare la școala din satul natal, însă din cauza lipsurilor materiale a renunţat la carte pentru a munci pământul.
În 1931, s-a stabilit în Nucșoara, căsătorindu-se cu Gheorghe Rizea, unul dintre angajații unchiului său, Gheorghe Șuța.
În 1945, la 6 martie, puterea din România a fost preluată de comunişti, regim politic pe care Elisabeta l-a detestat încă de la început.
Un an mai târziu, unchiul Elisabetei, liderul țărănist Gheorghe Șuța, a fost ucis de securiști, din cauza împotrivirii faţă de regimul comunist. Asta a determinat-o pe Elisabeta să devină extrem de îndârjită în lupta împotriva celor care îşi propuneau colectivizarea și sovietizarea țării.
A fost arestată în 1950 și a făcut șase ani de închisoare pentru uneltire contra ordinii sociale, timp în care a fost supusă unor chinuri îngrozitoare. Imediat ce a fost eliberată, a continuat să-i sprijine pe partizanii din munți și să le asigure supraviețuirea, trimițându-le hrană și informații.
A fost arestată a doua oară în 1958 și a executat încă șase ani de închisoare, până în 1964, când a fost emis decretul prin care aproape toți deținuții politici au fost eliberați.
Deși, timp de 12 ani, a fost torturată și schingiuită de securitate pentru că a susținut grupul de partizani din Munții Făgăraș, conduși de locotenentul Toma Arnăuțoiu și colonelul Gheorghe Arsenescu, femeia nu și-a trădat niciodată soțul și apropiații.
A rămas cu eticheta de "duşman al poporului", fiind pentru următorii 26 de ani ţinută sub stricta supraveghere a organelor de anchetă, fiind chemată, împreună cu soţul ei, la interogatorii.
Abia după Revoluţie, povestea eroinei Elisabeta Rizea a început să fie cunoscută, fiind vizitată atât de fostul preşedinte Emil Constantinescu, cât şi de Regele Mihai şi Regina Ana.
Atitudinea sa anticomunistă precum şi suferinţele cumplite pe care le-a îndurat în anii detenţiei au fost subiect al seriei tv "Memorialul durerii".
A încetat din viață pe 4 octombrie 2003, la Nucșoara.
