Ionel Fernic s-a născut pe 29 mai 1901, la Târgoviște, dar și-a petrecut copilăria și adolescența la Galați, în casa bunicilor. A fost compozitor de muzică ușoară, aviator (pilot civil) și unul dintre primii parașutiști români. Alte preocupări ale sale au fost scrisul (proze de mici dimensiuni, textier pentru multe dintre romanțele sale) și gazetăria.
A învățat la o școala luterană din București, apoi la Liceul "Vasile Alecsandri" din Galați, perioadă în care a fost elev al profesorului de pian Theodor Fuchs, care i-a descoperit talentul muzical. A urmat lecţii de pian, chitară, armonie şi compoziţie.
Tot la Galați a cântat şi prima sa romanță, în 1919, "Cruce albă de mesteacăn". A urmat apoi Conservatorul din București, secția de artă dramatică (1924). A jucat alături de Aristide Demetriade, Ion Manolescu, Mișu Fotino ș.a. În următorii câțiva ani, a fost autor a peste 400 de șlagăre. Multe dintre compozițiile sale s-au bucurat de faimă în epocă și continuă să fie apreciate și astăzi. A încetat din viață pe 22 iulie 1938, la Suceava, într-un accident aviatic.
