"Cele mai clare poezii rămase tablou"
(!) în CARUSEL, de-atunci, de la-nceputuri -
aşa se spune şi aşa se crede -
"ȘI NU-I, ȘI E" - cum strigă Eminescu,
Eschil, Homer, Socrate, Arhimede,
cum strig şi eu - vremelnicul - întruna,
viteaz şi laş, naiv şi laolaltă
cu toţi, cu toate - însă mă-nconjoară
singurătatea ASTA şi CEALALTĂ (!)
(!) și ce vârtej, ce dans, ce ameţeală
mă ţin legat - da-mi dau şi dezlegare -
mă dau la dus şi-ntors până începe
prezenţa SARABANDEI următoare (!)
(!) n-am încotro, plătesc - [(şi plata-mi pare
nicicum pătată, nici ne(cum)pătată] -
şi n-am să cad nicicând la DATORIE,
și NU SE MAI TERMINĂ NICIODATĂ (!)
