Academicianul David Davidescu s-a născut pe 16 septembrie 1916, la Sudiți, Ialomița. A urmat cursurile Facultăţii de Agronomie a Şcolii Politehnice din Bucureşti, specializându-se în solurile cu izotopi radioactivi.
În 1942, a câştigt un concurs organizat de Ministerul Agriculturii, în urma căruia a fost angajat ca asistent de cercetare, intrând în activitate abia în 1946, când a fost demobilizat. În 1968, s-a retras exclusiv la activitatea didactică.
În 1966, şi-a luat doctoratul cu teza "Producerea, pregătirea şi folosirea îngrăşămintelor şi amendamentelor". Profesor şi cercetător cu rezultate remarcabile, David Davidescu a deţinut, de-a lungul anilor, funcţii în învăţământul superior agronomic în calitate de şef de catedră, decan, prorector şi rector al Institutului Agronomic din Bucureşti, conducător de doctorate, şef de laborator, în administraţia publică de stat şi în cercetare.
Contribuţiile aduse în cei peste 50 de ani de activitate au făcut să fie considerat promotorul agrochimiei moderne din România. Între ele, le amintim pe cele în problemele privind controlul stării de fertilitate prin analiza chimică a solului şi a plantelor, controlul calităţii recoltei în funcţie de îngrăşămintele aplicate şi de unii factori de mediu, studiul microelementelor în plante etc. A elaborat "legea ierarhizării factorilor de vegetaţie în caz de stres" şi "legea autoreglării biologice a creşterii şi dezvoltării plantelor cultivate", un sistem automatizat de cultură a plantelor de seră pe verticală în soluţii nutritive ş.a.
A fost autor a peste 400 de articole de cercetare ştiinţifică, 23 de tratate, monografii şi studii, apărute în ţară şi peste hotare, însumând aproape 20.000 de pagini.
În semn de recunoaştere a valorii contribuţiilor sale, aa fost ales membru al mai multor societăţi academice şi prestigioase instituţii de specialitate din ţară şi străinătate şi a fost distins cu mai multe titluri şi medalii. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1963 şi titular în 1990. În perioada 1990-1996, a fost preşedintele Secţiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice a Academiei Române şi, apoi, preşedinte de onoare.
Lucrarea sa de căpătâi rămâne "Agrochimia", care, de la apariţie, în 1966, a cunoscut cinci ediţii revizuite şi completate la zi.
A încetat din viață pe 11 noiembrie 2004, la București.
