Matematicianul Gheorghe I. Marinescu s-a născut pe 21 septembrie 1919, la Piteşti. A studiat la Facultatea de Ştiinţe, Secţia Matematici, la Bucureşti.
În 1949, a devenit doctor în ştiinţe matematice cu teza "Operaţii relative complet continui".
A lucrat ca asistent, lector, conferenţiar, profesor (din 1960) la Facultatea de Matematică din cadrul Universităţii Bucureşti.
Între 1949 şi 1973, a fost şef al Secţiei de Teoria Măsurării şi Distribuţiilor la Institutul de Matematică al Academiei Române.
A fost director general al învăţământului superior din cadrul Ministerului Învăţământului între 1962-1963. A fost preşedinte al Comitetului Român de Matematică.
La 21 martie 1963 a devenit membru corespondent al Academiei Române, pentru ca din 1 martie 1974 să fie membru titular. Discursul său de recepţie s-a intitulat "Opera matematică a lui Alexandru Ghica".
A cercetat analiza funcţională, mecanica axiomatică şi analiza numerică.
A introdus noţiunile de spaţiu liniar cvasimetric, de inel cvasimetric şi de operaţii relativ continue.
Gheorghe I. Marinescu a fost primul matematician român care s-a ocupat de teoria distribuţiilor, introducând spaţiile Banach de distribuţii. A avut contribuţii şi în mecanică, în analiza numerică, în teoria ecuaţiilor cu diferenţe finite etc.
Printre lucrările şi studiile publicate, pot fi amintite: "Extensiunea funcţionalelor biliniare în spaţiile euclidiene generale", "Aplicaţiile funcţionalelor biliniare în problema momentelor", "O generalizare a noţiunii de variabilă aleatorie", "Structuri algebrice pe latice şi mecanică laticială”, "Spaţii vectoriale normale, "Analiză numerică".
A încetat din viață pe 26 august 1983, la Bucureşti.
