Istoricul Romulus Cândea s-a născut pe 7 octombrie 1886, la Avrig, Sibiu. A studiat la Liceul Evanghelic German din Sibiu, apoi la Facultatea de Teologie din Cernăuți, care i-a conferit doctoratul în 1912 „sub auspiciis imperatoris”. Ulterior, și-a continuat studiile la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității din Leipzig, la care a obținut titlul de „Doctor în Filosofie și Magistru al Artelor Frumoase” (1916). A fost profesor de Istorie bisericească și discipline pedagogice la Institutul de Teologie-Pedagogică din Sibiu. De asemenea, a strălucit ca profesor de Istorie Bisericească Universală la Facultatea de Teologie din Cernăuți, apoi titular al Catedrei de Istorie Universală Medie, Modernă și Contemporană, de la Facultatea de Litere și Filosofie din Cernăuți, fiind și decan al acesteia între 1923–1924, apoi rector al Universității din Cernăuți. Ca profesor universitar, și-a continuat activitatea didactică și la Universitatea din Cluj- Sibiu (1940-1947) în cadrul Facultății de Litere și Filosofie.
A fost membru fondator al Institutului de Istorie și Limbă al Universității din Cernăuți; membru laic în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Cernăuțiului, ales pe locul rezervat mirenilor din orașul Siret, membru în Congresul Național Bisericesc; deputat și senator în Parlamentul României Mari, din partea Universității din Cernăuți.
Ca istoric a fost preocupat de istoria bisericească, istoria catolicismului în Moldova secolului al XVI-lea, istoria Bisericii Ortodoxe din Bucovina, situația bisericii românești din Transilvania în timpul Primului Război Mondial, viața și activitatea unor personalități românești din secolele XIX-XX. Bogata și diversificata sa preocupare, rezultatele merituoase obținute au avut drept urmare recunoașterea Academiei Române care l-a desemnat, în 1929, membru corespondent.
La Congresul Uniunii Femeilor Române, desfășurat la Cernăuți, Cândea a avut prilejul de a propune ca ”...să se înființeze echipe volante din rândul doamnelor române, ca să aibă contact continuu cu satele, pentru a le lumina în toate direcțiile, inclusiv a analfabetismului”.
Dintre lucrările sale, menționăm: ”Românii și rutenii în Biserica gr. ort. din Bucovina. Spicuiri din istoria românilor bucovineni”, ”Catolicismul în Moldova în secolul al XVI-lea”, ”Andrei Șaguna”, ”Patriarhul Miron Cristea”, ”Biserica ardeleană în anii 1916-1918”, ”Reforma învățământului universitar” ș.a
A încetat din viață pe 19 ianuarie 1973, la Avrig, Sibiu.
