Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou"
Nimic (nu)-i de aşteptat să se întâmple
în această oprire, căreia i se spune viaţă pe pământ:
nici rele, nici bune, nici pătrate, nici rotunde,
chiar dacă tu eşti o sfântă... chiar dacă eu sunt un sfânt!
Nimic (nu)-i de aşteptat să se piardă
printre alte cuvinte mai mult ori mai puţin uitate:
nici aproapele, nici departele, nici vrăjmaşul,
nici prietenul cel mai bun/scump dintre ne/vertebrate!
Nimic (nu)-i de aşteptat,
însă pe toate le primim fără nici o crâcneală,
chiar dacă nu eşti o sfântă, chiar dacă nu sunt un sfânt
în această in/discretă şi impară alcătuială!
Şi, totuşi, există o părere de rău,
cea mai mare din această viaţă ne/împăcată:
când (îţi) dispare (când pierzi) o carte din bibliotecă
şi ştii că n-o mai scrie nimeni, niciodată!
