Poeta, publicista şi traducătoarea Leonida Lari (născută Liuba Tuchilatu) s-a născut pe 26 octombrie 1949, la Bursuceni, judeţul Bălţi, Republica Moldova.
A urmat cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii de Stat din Moldova, la Chișinău. A activat la Muzeul Republican de Literatură "Dimitrie Cantemir" din Chişinău, la săptămânalul "Literatura şi arta" şi la Editura "Cartea moldovenească". A fost membră a cenaclurilor literare "Mihai Eminescu" şi "Mioriţa".
În 1989, împreună cu Ion Vatamanu şi cu sprijinul Uniunii Scriitorilor şi al Societăţii "Dacia", a editat prima publicaţie tipărită în grafia latină din Basarabia postbelică, "Glasul". Primul număr a fost tipărit în Letonia. Ulterior, publicaţia a fost reintitulată "Glasul naţiunii". Începând din 1992, a fost deputat în Parlamentul României, obţinând trei mandate consecutive. A militat permanent pentru reunirea Basarabiei cu România.
A debutat în 1966, cu versuri, în ziarul "Tinerimea Moldovei". Primul volum de versuri, "Piaţa Diolei", i-a apărut în 1974, fiind apreciat de critica literară ca una dintre cele mai interesante şi originale apariţii editoriale. Au urmat "Marele vânt", "Mitul trandafirului", "Scoica solară", "Dulcele foc", "Anul 1989", "Liră şi păianjen", "Al nouălea val", "Scrisori de pe strada Maica Domnului", "Se duce vara vieţii" etc. A semnat şi un volum de eseuri, "Epifanii", precum și o carte de basme destinată adolescenţilor, "Insula de repaos", și un volum de versuri pentru copii, "Lumina grăitoare".
A tradus din marii poeţi ai lumii: Poe, Novalis, Puşkin, Esenin etc.
A fost membră a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova şi a Uniunii Scriitorilor din România.
A fost distinsă cu Premiul pentru poezie "Mihai Eminescu" al Academiei Române, pentru volumul "Dulcele foc".
A încetat din viață pe 11 decembrie 2011, la Chișinău.
