Criticul literar Monica Lovinescu s-a născut pe 19 noiembrie 1923, la Bucureşti, fiind unica fiică a lui Eugen Lovinescu, personalitate de marcă a culturii româneşti.
În casa părintească a cunoscut personalităţi literare, în special pe cele din Cenaclul "Sburătorul". Vacanţele şi le petrecea la Fălticeni, alături de verii săi, deveniţi la fel de celebri: prozatorul Anton Holban, scriitorul Vasile Lovinescu şi dramaturgul Horia Lovinescu. Impulsionată de acest mediu, a scris la numai opt ani un basm în revista "Dimineaţa copiilor", iar la 15 ani a publicat proze scurte în "Vremea" şi "Kalende". După moartea lui Eugen Lovinescu, în 1943, a publicat romanul "În contratimp", în "Revista Fundaţiilor Regale".
După terminarea Liceului "Notre Dame de Sion", în 1942, a urmat cursurile Facultăţii de Litere ale Universităţii din Bucureşti. După absolvire, a fost timp de un an asistentă la seminarul de Artă Dramatică condus de Camil Petrescu, apoi a plecat să studieze la Paris.
În 1947, instaurarea comunismului în România a determinat-o să solicite azil politic la Paris, unde a publicat articole de critică şi istorie literară, a făcut zeci de traduceri în franceză, iar în perioada 1951-1975 a realizat emisiuni literare şi muzicale la Radiodifuziunea Franceză. În 1962, a început colaborarea cu Radio Europa Liberă, devenind una dintre cele mai cunoscute voci ale postului şi unul dintre criticii cei mai vehemenţi ai regimului comunist de la Bucureşti. Emisiunile "Teze şi antiteze la Paris" şi "Actualitatea culturală românească", pe care le-a realizat la Europa Liberă din 1967, au avut o puternică influenţă în România, atât în mediile culturale, cât şi în rândul publicului larg.
A încetat din viaţă pe 20 aprilie 2008, la Paris.
