Teohari Antonescu, arheolog, istoric, epigrafist și pedagog universitar român, s-a născut pe 11 ianuarie 1866, la București. A terminat studiile secundare la București, tot aici absolvind Facultatea de Litere a Universității din București în 1890. Și-a făcut specializarea la Paris, Berlin, Munchen, Heidelberg. În anul II de studenție Titu Maiorescu l-a ales pentru echipa de conducere la revista ”Convorbiri literare”. A fost unul dintre membrii Societății ”Junimea”, fiind foarte dedicat țelurilor acesteia. Numit, în 1894, profesor de arheologie, la catedra provizorie de arheologie a Universității ieșene, Teohari Antonescu obține titulatura la catedra Arheologie și antichități, înființată în 1896.
În prelegerile sale de la Universitate a realizat unitatea dintre studiile de istorie și cele de arheologie, prezentând cursuri despre antichitatea îndepărtată, despre lumea orientală și greco-romană. A avut preocupări privind originea arienilor, literatura egipteană și chaldeană.
S-a stins din viață pe 11 ianuarie 1910, la Iași.
