Zoologul Ioan Borcea, profesor universitar, cercetător de prestigiu internaţional, s-a născut ianuarie 1879, la Buhoci, judeţul Bacău. A absolvit Liceul Internat "C. Negruzzi" din Iaşi, apoi a urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe, Secţia de Ştiinţe Naturale a Universităţii din Iaşi, fiind reţinut ca asistent la Catedra de Morfologie Animală.
În 1901 a devenit bursier al Fondului "V. Adamachi", continuându-şi studiile în Franţa şi devenind, licenţiat al Universităţii Sorbona, Facultatea de Ştiinţele Naturii din Paris. Tot la Universitatea Sorbona şi-a susţinut şi doctoratul, în 1905.
A făcut mai multe specializări în străinătate, la Staţiunile biologice marine de la Banyuls sur Mer, Roskoff (Franţa), Napoli (Italia). A fost profesor de zoologie descriptivă la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi, decan al Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi şi, în perioada 1919-1920, ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice. A fost şi directorul Muzeului de Istorie Naturală din Iaşi, redactor principal al revistelor ''Annales Scientifiques de l'Université'' şi al Revistei ştiinţifice ''V. Adamachi'' din Iaşi.
Alături de Grigore Antipa, a fost întemeietorul hidrobiologiei din ţara noastră. A iniţiat studiul relictelor ponto-caspice şi a cercetat fauna Mării Negre, cu deosebire peştii, punând bazele şcolii româneşti de oceanologie. S-a preocupat de folosirea metodei biologice de combatere a dăunătorilor în agricultură şi silvicultură. A fost un pasionat şi talentat organizator al cercetării ştiinţifice: a creat şi a dezvoltat laboratoare şi muzee, a organizat şi a condus expediţii ştiinţifice pe mare.
Cea mai impunătoare creaţie a sa a fost Staţiunea Zoologică Marină de la Agigea (1926), pe care a condus-o timp de un deceniu şi care, în prezent, îi poartă numele - Staţiunea Biologică Marină "Prof. Dr. Ioan Borcea". Staţiunea Zoologică Marină de la Agigea a fost înfiinţată prin Înaltul Decret Regal nr. 810 din 1 martie 1926, iar primul director al acesteia a fost numit, prin acelaşi Decret, profesorul Ioan Borcea.
Staţiunea Biologică Marină a devenit, în timp, una dintre cele mai active şi dezvoltate staţiuni de la Marea Neagră şi o şcoală pentru biologia românească. A publicat peste 100 de lucrări ştiinţifice din domeniile entomologiei teoretice şi aplicate, oceanologiei, muzeologiei, faunei Mării Negre şi a relictelor ponto-caspice din limanuri şi din complexul Razelm.
A fost membru fondator al Academiei de Ştiinţe din România, membru de onoare al Societăţii Franceze de Zoologie, membru corespondent al Muzeului de Istorie Naturală din Paris (1909) şi al celui din New York (1935) şi a fost distins cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Montpellier-Franţa (1936). La 5 iunie 1919 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. A încetat din viaţă pe 30 iulie 1936, la Agigea.
