Ion Frunzetti, poet, eseist, critic de artă şi traducător, s-a născut pe 20 ianuarie 1918, la Bacău.
A urmat şcoala primară la Târgu-Ocna, iar liceul la Galaţi, Focşani şi Timişoara. S-a înscris la Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti (a făcut, în paralel, şi un an la Facultatea de Drept) şi şi-a luat teza de licenţă în estetică ("Problema tragicului în artele plastice", distinsă cu Magna cum Laudae) în 1940, sub îndrumarea lui Tudor Vianu.
A debutat în poezie cu sonetul publicat în revista "Adevărul literar şi artistic" (1934), iar editorial, cu volumul de poeme "Risipă avară" (1941). A colaborat cu cele mai importante periodice culturale ale vremii: "Viaţa românească", "Revista Fundaţiilor Regale", "Universul literar".
În 1938, la recomandarea lui Tudor Vianu, a fost numit asistent onorific la Catedra de istoria artei, apoi a fost asistent al lui Vianu la Catedra de estetică a Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti. În 1946 şi 1947, în calitate de consilier cultural, l-a însoţit pe Tudor Vianu, numit ambasador la Belgrad, iar în 1948 s-a întors în învăţământul universitar, ca asistent la nou-creata Catedră de istoria literaturii universale. A fost destituit în 1951, din motive politice, şi un timp i s-a interzis dreptul de a semna în presă.
În 1942, a publicat un ciclu de eseuri dedicat operei lui Lucian Blaga, iar în 1945 i s-a publicat volumul de poezii "Maree". Dintre volumele sale mai amintim: "Greul pământului", "Ostrovul meu", "Dragostele aceleiaşi inimi", "Ţărmurile clipei", antologia de eseuri "Pegas între Meduza şi Perseu".
A fost cercetător la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române. În 1956, a fost numit asistent, apoi lector şi conferenţiar cu delegaţie la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din Bucureşti (1956-1980), unde a devenit, în 1975, şeful Catedrei de istoria şi teoria artei.
A fost director al Editurii "Meridiane", apoi director al Institutului de Istoria Artei al Academiei Române, precum şi vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici. A fost şi membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1943).
Personalitate complexă, bun observator al fenomenului cultural, artistic şi social, poet elevat, traducător prodigios, Ion Frunzetti s-a impus, prin toate scrierile sale şi prin participările la simpozioane, conferinţe, dezbateri despre artă, în peste o jumătate de secol, ca unul dintre cei mai reprezentativi critici de artă şi scriitori din ţara noastră.
A încetat din viață pe 11 septembrie 1985, la Bucureşti.
