Generalul-maior Grigore Baștan s-a născut pe 23 ianuarie 1922, la Coșcodeni, județul Bălți (astăzi, în Republica Moldova).
A urmat cursurile Şcolii tehnice agricole la Păstrăveni - Neamţ şi ale Liceului "Ion Creangă" din Bălţi. Ulterior, concomitent cu cariera militară, a urmat cursurile Colegiului Naţional "Carol I" din Craiova.
În 1938, a renunțat la studii şi intrat în armată, în cadrul Centrului de Instrucţie al Aeronauticii, iar la 26 aprilie 1939 a fost "însumat voluntar" la Şcoala Militară de Pilotaj din Tecuci. Pe 10 iunie 1941, a fost înfiinţată prima subunitate de paraşutişti din armata română, pentru încadrarea pe bază de voluntariat prezentându-se şi Grigore Baştan. La 22 iunie 1941, România a intrat în Al Doilea Război Mondial, iar Baştan a fost mobilizat. La 1 iulie 1941, a fost detaşat la Şcoala de Paraşutişti de la Popeşti Leordeni, iar pe 1 octombrie 1941 a primit brevetul de paraşutist nr. 39, fiind repartizat în cadrul Companiei a 9-a paraşutişti. În 1943, a fost avansat la gradul de sergent major. În perioada septembrie - decembrie 1943, s-a specializat ca paraşutist de asalt, iar la 1 decembrie 1943 a fost repartizat în funcţia de subofiţer în cadrul Companiei a 8-a din Batalionul 4 Paraşutişti. A participat la luptele pentru eliberarea Bucureştiului. În 1944 a fost încadrat în cadrul Batalionul 4 Pază, iar la 15 decembrie 1944 a fost mutat la Baza de Specialităţi Aeronautice şi numit comandant de pluton în Compania 32 Pază. În 1945 a fost mutat la Grupul 2 Aviaţie de legătură, iar la 15 mai 1945 a fost repartizat secretar la Biroul I din Secţia I a Statului Major al Aerului, la 23 august 1945 fiind avansat la gradul de adjutant aviator. În perioada august 1945 - februarie 1946, a urmat cursurile de educatori politici de companie în cadrul Centrului de Instrucţie pentru Educaţie, Cultură şi Propagandă de la Breaza.
Grigore Baştan şi-a făcut datoria în toate funcţiile îndeplinte şi, cu prima ocazie ivită, a părăsit aparatul politic revenind la paraşutismul militar. După război, a militat pentru reînfiinţarea unităţii de paraşutişti, lucru întâmplat la 1 noiembrie 1950. În 1969, a executat pentru prima dată o paraşutare dintr-un avion turbopropulsor, iar pe 20 august 1970, a executat un salt de la peste 10.000 m, cu cădere stabilizată de 7.000 m, stabilind recordul naţional de înălţime, record omologat de Aeroclubul Central Român şi, pentru care, în anul 1971, a primit titlul de Maestru emerit al sportului. A trecut în retragere pe 7 martie 1979.
A încetat din viață pe 8 februarie 1983, la București.
