Roger Caillois, scriitor, sociolog, eseist și critic literar francez, s-a născut pe 3 martie 1914, la Reims.
A urmat cursurile liceului din oraşul natal, unde s-a împrietenit cu Roger Gilbert-Lecomte și cu grupul Grand Jeu. S-a mutat la Paris împreună cu familia la sfârșitul anilor '20 și a fost admis la Ecole Normale Supérieure în 1933, aici apropiindu-se pentru o vreme de suprarealiști.
Auditor la Ecole Pratique des Hautes Etudes, a dezvoltat o gândire originală, care se baza pe sociologie și antropologie și se dedica în special explorării sacrului. Înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial, a scris doua eseuri, “Le Mythe et l'Homme” (“Mitul și omul”) și “L'Homme et le Sacre” (“Omul și sacrul”).
În 1938, împreună cu Georges Bataille, a fondat College de Sociologie, numele său fiind asociat în perioada respectivă cu mai multe activități ale extremei stânga antifasciste. Întâlnirea cu scriitoarea argentiniană Victoria Ocampo l-a determinat să părăsească Franța, în 1939, pentru a se stabili în Argentina, unde a rămas pe toată durata războiului.
Întors în Franța, a renunțat treptat la angajamentele politice, pentru a se dedica activităților literare. În 1948, a fost numit înalt funcționar la UNESCO, unde a condus divizia de literatură și apoi de dezvoltare culturală, lansând la Editura "Gallimard" colecția "Croix du Sud", specializată în literatură sud-americană. În 1952, a fondat "Diogene", revistă internațională și multidisciplinară finanțată de UNESCO, pe care a condus-o până la moarte, cu ajutorul lui Jean d'Ormesson.
Pe 14 ianuarie 1971, a fost ales membru al Academiei Franceze.
Opera sa, care se datorează mai ales explorării lumilor poetice ale imaginarului și fantasticului, reprezintă o contribuție esențială și extrem de originală la critica literară și la științele umaniste ale secolului al XX-lea. Dointre lucrările sale, mai amintim: “Les impostures de la poesie” (“Imposturile poeziei”), “Le Rocher de Sisyphe” (“Piatra lui Sisif”), “Puissance du roman, Babel”, “Poetique de Saint-John-Perse”, “L'Incertitude qui vient des reves” (“Nesiguranta care vine din sine”), “Les Jeux et les Hommes” (“Jocurile si oamenii”), “Au cœur du fantastique” (“In inima fantasticului) etc. Tot el i-a făcut cunoscuți publicului din Franța pe scriitorii latino-americani Jorge Luis Borges, Pablo Neruda și Miguel Ángel Asturias.
Alături de Tzvetan Todorov este considerat ca fiind unul dintre cei mai importanți teoreticieni ai literaturii fantastice.
A încetat din viață pe 21 decembrie 1978, la Kremlin-Bicetre, oraș în departamentul francez Val-de-Marne.
P.V.O. (diferite surse)
