Radu Tudoran (pseudonimul literar al lui Nicolae Bogza), lingvist, traducător și prozator, s-a născut pe 8 martie 1910, la Blejoi, județul Prahova, fiind fratele cunoscutului scriitor Geo Bogza.
A absolvit Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu și Școala Militară de Ofițeri de la Sibiu.
A activat timp de șase ani ca ofițer al Armatei Române, iar în 1938 s-a retras din armată pentru a se dedica scrisului. Tot în 1938 a debutat cu un reportaj în revista „Lumea românească", condusă de Zaharia Stancu.
În 1940 i-a apărut primul volum de nuvele, "Oraşul cu fete sărace", urmat un an mai târziu de romanul "Un port la răsărit". Din 1947, timp de cinci ani, a intrat în umbră din punct de vedere literar pentru că nu simpatiza cu politica sovietică, criticând extremismul de dreapta.
În această perioadă, Radu Tudoran a tradus din limba rusă autori precum Tolstoi, Goncearov, Listenov și Nikitin, iar în anii următori, a realizat traduceri și din Charles Darwin și Jules Verne.
În 1954 a revenit în literatură cu un roman de călătorie de mare succes, "Toate pânzele sus!", roman ecranizat în 1976 pentru televiziune și în 1987 pentru marele ecran, în regia lui Mircea Mureșan.
O scriere importantă a sa este și ciclul "Sfârșit de mileniu", publicat în perioada 1978-1975, ciclu ce cuprinde șapte romane: "Casa domnului Alcibiade", "Retragerea fără torțe", "Ieșirea la mare", "Victoria neînaripată", "Privighetoarea de ziua", "O sută una lovituri de tun" și "Sub zero grade".
A încetat din viață pe 18 noiembrie 1992, la București.
P.V.O. (diferite surse)
