Scriitorul german Paul Heyse s-a născut pe 15 martie 1830, la Berlin. A studiat literatura și filologia romantică și clasică la Universitatea din Berlin, iar în 1852 și-a obținut doctoratul la Universitatea din Bonn.
După absolvirea studiilor, a călătorit în Italia pentru continuarea și aprofundarea cunoștințelor de studii romanice și scriere creativă. În 1854, s-a stabilit la Munchen, unde a frecventat cenaclul literar "Die Munchner Schule", în cadrul căruia se practica un gen de neoclasicism: promovarea cultului frumosului, aprecierea formei poetice, a farmecului estetic al unui creații închegate sub raport arhitectonic - reacție cu precădere subiectivă față de eșecul Revoluției de la 1848. Toate acestea corespundeau concepțiilor tânărului scriitor.
A debutat cu lucrări dramatice, versuri și povestiri. În 1855, a publicat primul volum de nuvele, "Novellon" ("Nuvele"), ce conținea și piesa "L'Anabiata" ("Sălbatică"). Prima dramă a autorului, "Franziska von Rimini" ("Francesca de Rimini"), a fost tipărită în 1850. Două dintre cele mai renumite romane ale sale sunt "L'arrabbiata", finalizat în 1857, și "Kinder der Welt" ("Copiii lumii"), publicat în 1873.
A scris mai mult de 100 de romane, 60 de drame, poezii, povestiri scurte. Operele sale au fost publicate în 15 volume, în 1924, la zece ani după moartea sa.
A fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1910, "ca omagiu pentru desăvârșita sa artă, pătrunsă de concepția idealistă, realizată pe parcursul unei lungi și importante activități ca poet liric, scriitor dramatic, romancier și autor al unor nuvele de renume mondial".
A încetat din viață pe 2 aprilie 1914, la Munchen.
