Anton Dumitriu, filosof, matematician și logician, s-a născut pe 31 martie 1905, la Brăila, într-o familie cu origini grecești.
A urmat, în orașul natal, cursurile școlii primare și ale Liceului ”Nicolae Bălcescu”. Influențat de profesorii deosebiți pe care i-a avut în timpul liceului, a oscilat între pasiunea pentru științele exacte și pentru literatură. Astfel, ajuns student la Universitatea din București, a urmat atât cursurile Facultății de Științe, obținând în 1929 licența în matematică, cât și pe cele ale Facultății de Litere și filosofie, obținând în 1938 titlul de doctor în filosofie, cu teza ”Bazele filosofice ale ştiinţei”.
A revenit la Brăila ca profesor de matematică la Școala Normală și la Școala Comercială Superioară, perioadă în care a început publicarea unei serii de lucrări filozofice. Întors la București, a fost asistent la Școala Politehnică. De asemenea, a început să activeze în publicistică, lucrând la săptămânalele ”Lumea Românească” și ”Facla”, iar apoi la revista ”Caiete de filosofie” și la săptămânalul ”Democrația”.
După război, ascensiunea comunismului l-a determinat să se retragă din viața publică. A fost dat afară de la Universitate, având parte de un proces politic și, fără a fi dovedit vinovat, a fost condamnat la 12 ani de închisoare. După ce a fost eliberat, în 1954, s-a întors la Academia Română în 1964, ajungând șef al secţiei de Logică clasică.
În România comunistă, meritele sale au fost greu recunoscute, însă comunitatea științifică internațională l-a omagiat din plin. Astfel, a fost numit profesor onorific în Italia, la Institutul de Științe Umane din Urbino, dar și la Facultatea de Filosofie comparată din Paris.
Începând din 1966, a publicat 11 cărți de logică și filosofie, printre care și opera sa cea mai complexă, ”Istoria logicii”. De asemenea, a publicat 57 de lucrări științifice (trei de matematică și 54 de logică și filosofie) în reviste din România, Italia, Franța, Elveția și SUA. Scrierile sale, atât cele ce țin de logică și matematică, cât și cele filosofice, pornesc de la ideea că omul și devenirea lui se află în centrul tuturor problemelor apărute în calea raţiunii de-a lungul timpului.
A încetat din viață pe 8 ianuarie 1992, la București.
Din octombrie 2010, Școala Nr. 10 din Brăila îi poartă numele.
