Intrăm astăzi în Castelul Praghez din capitala Cehiei, ansamblu care ni se înfăţişează într-un amestec de stiluri ce reflectă o întreagă istorie a artei şi a poporului ceh, în diverse etape de dezvoltare cultural-spirituală şi socială. Turnuri, ferestre şi arcade romanice, frânturi şi vârfuri de arcade cu tentă gotică, basoreliefuri cu sfinţi...
Unul dintre cele mai vechi vestigii din Castelul Praghez care dă mărturie despre vremuri apuse este Biserica „Sfântul Gheorghe” din Praga. Locaşul a fost ridicat la câteva decenii după ce cei doi „Apostoli ai slavilor” - Sfinţii Chiril şi Metodie - au propovăduit cuvântul Evangheliei lui Hristos şi i-au încreştinat pe cehi. Biserica Sfântului Mucenic Gheorghe din Praga este între cele mai vechi edificii creştine din Praga şi, ca dimensiune, este a doua biserică din marele ansamblu praghez, după Catedrala Sfântul Vit, a cărei rotondă (dărâmată astăzi) datează tot de la începutul veacului al X-lea.
Rotonda „Sfântul Gheorghe”
Primul altar al Bisericii „Sfântul Gheorghe” din Praga a fost ridicat în anul 920, în vremea principelui Vratislav I, tatăl Sfântului Venceslav. Iniţial, biserica avea forma unei rotonde care a fost extinsă de Mlada, în a doua parte a veacului al X-lea. Călugărită la Roma, capitala Imperiului Roman, Mlada este sora lui Boleslav al II-lea şi pe la anul 973, monahia a luat iniţiativa de a înfiinţa în incinta Castelului „Praha” (cum se numea pe atunci) o mănăstire de călugăriţe. Astfel că primele rugătoare care au ajuns aici erau din Ordinul Sfântului Benedict. Ea a adus de la Roma la Praga mai multe maici ale amintitului ordin şi au continuat viaţa creştinească în zonă.
Bazilica Mladei este prevăzută cu trei nave, are ferestre romanice, iar cripta în care odihneşte este din secolul al XII-lea. Contraste sunt şi la interior, în sensul că pe fondul austerităţii naosului, realizat în stil romanic, pelerinul urcă pe scările baroce care duc către absida de secol XII...
Urmele timpului sfinţit
Aici îşi duc somnul de veci (în naos şi în criptă) domnitorii din perioada Premyslizi şi ctitorul Vratislav. Mormântul lui Vratislav este din piatră şi în ciuda vechimii, locaşul mai păstrează încă pictura romanică. În timp, locaşul s-a extins, iar în cel de-al XIII-lea veac, a fost ridicată în apropiere o capela dedicată Sfintei Ludmila, soţia primului rege creştin (dinastia Premyslizilor) din istoria Cehiei. Moaştele Sfintei Ludmila erau în biserică încă din 925, dar Carol al IV-lea a dat ordin să fie construit monumentul funerar în care odihneşte Sfânta Regină. În incinta vechiului locaş sunt şi mormintele prinţilor Boleslav II, mort în 997 şi Vratislav I, trecut la cele veşnice în 921, acesta fiind şi ctitorul bisericii, alături de Mlada.
Basorelieful Mucenicului
Pe portalul din partea sudică a locaşului a fost aşezat un basorelief în care este reprezentat Sfântul Mucenic Gheorghe, după clasica reprezentare: Mucenicul Gheorghe ucigând balaurul. Această operă aparţine lui Benedikt Ried şi fireşte are ca punct de inspiraţie viaţa şi lucrarea Sfântului Gheorghe, unul dintre Mucenicii Bisericii Creştine primare al cărui cult, se vede, era răspândit încă de pe atunci şi în părţile Cehiei de astăzi. Dar, actuala formă a Bisericii Sfântul Gheorghe din Praga este o expresie a lui Francesco Caratti (în anul 1671), dar şi a lui Frantisek Maximilian Kanka, cel din urmă a lucrat la restaurarea bazilicii între anii 1718-1722. Fiecare la vremea lui a contribuit cu câte ceva la diversificarea arhitecturii acestui locaş: în semn de recunoştinţă, ei au aşezat pe frontispiciul locaşului statuile celor doi întemeietori, regele Vratislav I şi stareţa Mlada.
Tot aici odihneşte într-o capelă (în stil baroc de lângă intrare) Sfântul Ioan de Nepomuk, un martir al locului.
Portalul vestic al bisericii este realizat în stil baroc. Se vede treaba că fiecare locuitor al Castelului Praghez şi-a adus contribuţia la „îmbunătăţirea” stilului arhitectural, deşi locaşul depăşeşte un mileniu de existenţă materială, culturală şi spirituală şi dă mărturie despre valorile creştine din primul mileniu, când Biserica Primară Creştină era Una.
Cărămida roşie şi turnuri de marnă
Biserica Sfântul Gheorghe la exterior se distinge prin faţada din cărămidă roşie, realizată în stil baroc timpuriu, dar şi prin cele două turnuri albe, oarecum în constrast cu întreaga arhitectură a milenarului locaş. Cele două turnuri au lăţimi diferite, sunt din piatră de marnă şi sunt oarecum în constrast cu aglomeraţia de stiluri arhitecturale care suprapun epoci, domnii şi file din istoria poporului ceh...
Poarta Castelului Praghez
Turnul de Aur
Intrarea în cetatea Castelului Praghez, reşedinţă a tuturor regilor şi a preşedinţilor cehi, este realizată după moda vechilor cetăţi de apărare, cu porţi straşnice, străjuită fiind la intrarea dinspre răsărit de Turnul Negru. Şi ca o ironie pentru statutul de castel, cel din Praga este singurul castel-fortăreaţă din lume încă locuit. El a fost sediul tuturor regilor cehi şi acum este reşedinţa Preşedintelui ceh.
Şi-a căpătat această denumire, de Turnul Negru, deşi a fost şi este alb. Este în stil romanic, fiind între puţinele elemente de arhitectură veche, alături de părţi (de arhitectură) din Biserica Sfântul Gheorghe. Prin vremuri a suferit şi modificări în funcţie de necesităţi. Turnul de la intrarea în Castelul Praghez este construit de Sobeslav I, dar forma de astăzi este şi expresia restaurărilor făcute în vremea lui Carol al IV-lea şi a celor care au urmat. Pe atunci, Turnul de strajă deţinea o galerie de lemn cu turnuleţe pe colţuri şi atrăgea privirile prin acoperişul aurit. De aceea, i se spunea şi „Turnul de Aur”. În veacul al XVI-lea, turnul Castelului Praghez a fost transformat în închisoare şi aici îşi ispăşeau pedeapsa datornicii şi criminalii. Renumele de Turnul Negru l-a dobândit după incendiul din anul 1538, când, firesc, fumul l-a înnegrit. A fost restaurat, iar astăzi turnul are culoarea albă, dar i se spune încă Turnul Negru... Deşi a avut o perioadă când a fost Turnul de Aur.
Sala Sobeslav
Tot din vremea lui Sobeslav I există în incinta Castelului Praghez „Sala Sobeslav” care a cunoscut, de asemenea, multe modificări. Sobeslav I a ridicat-o în stil romanic, stil specific primei jumătăţi de secol XII. Pe la anul 1135, Sobeslav a decis să-şi mute sediul de la Vysehrad la Castelul Praghez, declanşând la Castelul „Praha” un proces de restaurare şi reconstrucţie în toată regula. El a transformat castelul regilor Premyslizilor într-un adevărat castel medieval, operând şi multe transformări. Se spune că restaurarea făcută de acest rege nu a mai necesitat intervenţii până spre sfârşitul veacului al XIII-lea. Palatul din vremea lui Sobeslav I măsura 50 de metri în lungime şi 10 metri în lungime, iar pentru zidurile noului palat s-a folosit piatră de marna. Din acea vreme este şi bolta cilindrică a palatului, care iniţial era dormitorul lui Sobeslav. Tot de atunci datează şi Capela cu hramul Tuturor Sfinţilor.
