James Parkinson, chirurg, geolog, paleontolog și activist politic englez, s-a născut pe 11 aprilie 1755, la Londra, într-o perioadă de mari schimbări și progrese științifice. Dezvoltarea medicinii și a cercetării în domeniu au reprezentat un context favorabil pentru cariera sa.
A studiat Medicina la Universitatea din Londra, devenind medic și chirurg, desfășurându-și activitatea în cabinetul său privat.
A fost autor al lucrării “Eseu despre paralizia tremurătoare” (“An Essay on the Shaking Palsy”), publicat în 1817, fiind primul care a descris „paralizia agitătoare”, o afecțiune care mai târziu a fost redenumită "boala Parkinson" de Jean-Martin Charcot. Acesta a reprezentat un moment esențial în istoria medicinei și a înțelegerii bolilor neurologice.
Pe lângă practica medicală, a avut un interes avid pentru geologie și paleontologie, dar și pentru politică. A fost un puternic susținător al celor defavorizați și un critic deschis al Guvernului Pitt. Cariera sa timpurie a fost marcată de implicarea în multe cauze sociale și revoluționare, iar unii istorici cred că cel mai probabil a fost un susținător puternic al Revoluției Franceze. A publicat aproape 20 de pamflete politice în perioada post-Revoluția Franceză, în timp ce Marea Britanie era în haos politic. Scriind sub propriul nume și pseudonimul „Bătrânul Hubert”, el a cerut reforme sociale radicale și vot universal.
Parkinson a cerut reprezentarea poporului în Camera Comunelor. A fost membru al mai multor societăți politice secrete, printre care London Corresponding Society și Society for Constitutional Information.
A renunțat la cariera politică și, între 1799 și 1807, a publicat mai multe lucrări medicale, inclusiv una despre gută. A fost, de asemenea, responsabil pentru scrierile timpurii despre apendicele perforat. În 1812, Parkinson și-a asistat fiul cu primul caz descris de apendicită în limba engleză și primul caz în care s-a demonstrat că perforația este cauza morții.
Deși în timpul vieții nu a primit recunoașterea pe care o merita, în anii următori, mai ales în secolul al XX-lea, descoperirile sale au fost valorificate și recunoscute la nivel internațional, boala Parkinson devenind un subiect important de cercetare și tratament în neurologie.
A încetat din viață pe 21 decembrie 1824, la Londra.
