Poetul simbolist Ion Minulescu s-a născut pe 6 ianuarie 1881, la Bucureşti.
A urmat cursurile primare şi pe cele gimnaziale la Piteşti. A fost admis la Facultatea de Drept din Bucureşti, însă, după doar un semestru, în 1900, a plecat la Paris, unde a fost fascinat de literatura simbolistă scrisă de Baudelaire, Nerval, Verlaine, Rimbaud ş.a.
În 1905, a revenit în ţară, unde a publicat versuri şi fragmente de proză, „Din jurnalul unui pribeag”, în revista „Viaţa nouă” a lui Ovid Densuşianu.
A fost şi unul dintre marii gazetari ai anilor 1910-1940. A editat, împreună cu Liviu Rebreanu, între 1921-1922, săptămânalul ilustrat „Cetiţi-mă!”.
În 1922, a devenit director general al Artelor în Ministerul Artelor şi Cultelor, contribuind la promovarea artelor prin instituirea Premiului Naţional pentru Poezie şi prin înfiinţarea Salonului Oficial de Pictură. În 1926, a fost numit director al Teatrului Naţional din Bucureşti.
În 1928, a publicat romanul autobiografic „Corigent la limba română” şi a câştigat Premiul Naţional pentru Poezie.
A încetat din viață pe 11 aprilie 1944, la București.
