Lingvistul și profesorul universitar Theodor Hristea s-a născut pe 1 mai 1930, la Dranic, județul Dolj.
A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București în 1955, unde a devenit, un an mai târziu, asistent (1956-1962), apoi lector (1962-1970), doctor în filologie (1968), conferențiar (din 1970) și profesor universitar titular la Catedra de Limba română.
Remarcat, încă din perioada studenției, de Al. Rosetti, Iorgu Iordan și Al. Graur, a urmat studii de specializare în domeniul lexicologiei la Moscova și Leningrad (1961). A fost lector de Limba și literatură română în Cehoslovacia (Universitatea din Praga, 1965-1966), în Statele Unite ale Americii (University of Washington, Rochester University și Boston College, 1967-1970) și în Franța (Université „Jean Moulin” de Lyon, Université de Saint Etienne).
Prin activitatea neîntreruptă la catedră, atât în țară, cât și la mari universități din lume, prof. Theodor Hristea a continuat marea școală românească de lingvistică, promovând limba și cultură română în aspectele lor fundamentale, cu respectul tradiției și, în același timp, cu impunerea unor metode și concepte moderne care au devenit puncte de referință cel puțin în lingvistică românească.
A fost membru în colectivul de etimologie al „Dicţionarului tezaur al Academiei Române”, a colaborat la realizarea „Dicţionarului limbii române moderne” şi a „Dicţionarului explicativ al limbii române”, ceea ce l-a impus că un strălucit reprezentant al lingvisticii româneşti contemporane.
A fost timp de mai mulți ani cercetător la Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti" din București.
Autor a peste 300 de recenzii, articole și studii, prof. dr. Theodor Hristea a fost, în primul rând, exigent cu sine însuși, publicând câteva cărți fundamentale: “Probleme de etimologie” (1968), “Sinteze de limba română” (lucrare colectivă pe care a coordonat-o și în care are, ca autor, cea mai importantă contribuție, ediția a III-a, 1984), “Probleme de cultivare și de studiere a limbii române contemporane” (1994), “Limba română” (1998) și adunând, în același timp, un material imens care, dacă ar fi fost publicat, ar fi adus un serviciu extraordinar lingvisticii românești.
A încetat din viață pe 25 noiembrie 2009, la București.
