Istoricul și criticul literar Paul Zarifopol s-a născut pe 30 noiembrie 1874, la Iași.
A urmat liceul şi Facultatea de Litere în Iași, apoi a făcut studii la Halle și Leipzig, unde și-a luat doctoratul în Filologie romanică.
Reflecțiile asupra artei - privită ca un fenomen diferențiat de morală, filozofie și religie, idee împrumutată de la Titu Maiorescu - ocupă un loc central în lucrările sale. De o extraordinară erudiție, Paul Zarifopol a asigurat un suport filozofic analizelor sale, vorbind despre distincția dintre eul social, condiționat istoric, și eul profund, dintre unitate și diversitate, recunoscând aici cu ușurință amprenta intuiționismului bergsonian (prezent și în opera lui Marcel Proust, pentru care istoricul avea o adevărată venerație) și a freudismului.
Viața lui Zarifopol a fost marcată de prietenia cu I.L. Caragiale, începând din 1904, când dramaturgul s-a stabilit la Berlin.
A fost director al prestigioasei reviste interbelice ”Revista Fundațiilor Regale Carol al II-lea”.
Dintre lucrările sale, amintim: ”Din registrul ideilor gingașe”, ”Artiști și idei literare române”, ”Pentru arta literară”.
A încetat din viață pe 1 mai 1934, la București.
