Aviatorul Tudor Greceanu s-a născut pe 13 mai 1917, la Bucureşti, fiind descendentul unei familii de boieri moldoveni, strănepotul lui Ion Ghica, unul dintre fruntaşii Revoluţiei de la 1848.
În 1940 a început cursurile de perfecţionare la Şcoala de Aviaţie de Vânătoare din Buzău şi apoi la cea Ghimbav, ieşind din şcoală cu şase brevete: pilot de vânătoare, instructor de zbor, pilot de bimotoare, de înaltă acrobaţie, de zbor de noapte şi de zbor fără vizibilitate.
Iniţial, Tudor Greceanu a fost repartizat la Flotila 1 Vânătoare Bucureşti - Pipera, singura flotilă de vânătoare din ţară dotată cu avioane ultramoderne.
Prima misiune la care a participat a fost bombardarea modulului de comunicaţii de la Româneşti - Basarabeasca.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Tudor Greceanu a avut 42 de victorii, doborând 42 de avioane inamice, pentru care a devenit Cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul” clasa a III-a. A mai fost decorat cu Ordinul „Virtutea Aeronautică” de Război cu spade, clasa Crucea de Aur cu 1 baretă (4 noiembrie 1941) și clasa Cavaler cu prima baretă (6 octombrie 1944). A fost înălțat la gradul de locotenent aviator pe 24 ianuarie 1942.
După război a fost arestat de regimul comunist și ținut în închisori cu regim sever, precum cea de la Aiud, timp de mai mulți ani. A scăpat de plutonul de execuție, după o evadare spectaculoasă din Penitenciarul Aiud, alături de aviatorul Gheorghe Spulbatu și de ziaristul Valeriu Șirianu, dar în urma torturilor din închisoare i-au fost amputate ambele picioare.
A încetat din viață pe 29 decembrie 1994, la București.
