Muzicianul austriac Friedrich Gulda s-a născut pe 16 mai 1930, la Viena.
A început studiul pianului la şapte ani, la Conservatorul din Viena; în 1942, a intrat la Academia de Muzică din Viena, unde a studiat pianul și teoria muzicală.
În 1946, a câștigat premiul întâi la Concursul Internațional de la Geneva. Inițial, juriul l-a preferat pe pianistul belgian Lode Backx, dar, când s-a dat votul final, câștigător a fost Gulda. A început să susțină turnee de concerte pretutindeni în lume. Împreună cu Jörg Demus și Paul Badura-Skoda, Gulda a alcătuit ceea ce a urmat să fie cunoscut ca „Viennese troika".
Cu toate că a fost celebru pentru interpretarea lui Beethoven, Gulda a fost şi un bun interpret al muzicii lui Bach, Mozart, Schubert, Chopin, Schumann, Debussy și Ravel.
Începând cu anii 1950 și-a cultivat interesul pentru jazz, cântând cu mulți muzicieni vienezi, printre care Alexander Jenner, compunând el însuși multe cântece si piese instrumentale și combinând jazzul și muzica cultă de multe ori în concertele sale. A scris un preludiu pe o tema ce aduce a swing, iar Keith Emerson a cântat-o pe ”The Return of the Manticore” a lui Emerson, Lake & Palmer. În plus, Gulda a compus „Variations on The Doors' 'Light My Fire'". În 1982, Gulda a făcut un duo cu pianistul de jazz Chick Corea. Astfel, cu ”The Meeting”, Gulda și Corea au dialogat în lungi improvizații combinând jazzul („Some Day My Prince Will Come" și mai puțin cunoscuta piesă a lui Miles Davis „Put Your Foot Out") cu muzica clasică (Brahms' „Wiegenlied” [Cântecul de leagăn]).
Printre altele, și-a câștigat pe nedrept eticheta de „pianistul terorist”, având o puternică antipatie față de autorități precum Academia din Viena, care i-a oferit drept recunoaștere a științei sale interpretative Inelul lui Beethoven, dar pe care Gulda l-a refuzat. Cu toate acestea, Gulda este pretutindeni privit ca unul dintre cei mai mari pianiști ai secolului al XX-lea.
A încetat din viață pe 27 ianuarie 2000, la Steinbach am Attersee, Austria.
