Politicianul Corneliu Coposu s-a născut pe 20 mai 1914, la Bobota, judeţul Sălaj. Personalitate de prim rang a vieţii politice post-decembriste, Corneliu Coposu a fost întruchiparea modestiei şi a echilibrului.
A urmat cursurile liceale la Blaj, apoi s-a licenţiat la Facultatea de Drept din Cluj, obţinând titlul de doctor în Drept.
A fost membru al Partidului Naţional Ţărănesc (PNŢ), preşedinte al Organizaţiei de tineret a PNŢ Filiala Cluj, precum şi preşedinte al Tineretului Naţional Ţărănesc şi al Tineretului Democrat (1938). În perioada 1937-1947, a fost secretar politic al lui Iuliu Maniu, preşedintele PNŢ. În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, a contribuit la stabilirea unor legături între Iuliu Maniu şi reprezentanţi ai Aliaţilor.
În 1945 a fost ales preşedinte al Filialei Sălaj a PNŢ, iar în 1946 a devenit secretar general adjunct al PNŢ şi secretar al Delegaţiei Permanente (1946-1947). A fost, de asemenea, deputat de Sălaj în alegerile din noiembrie 1946.
A desfăşurat şi o bogată activitate publicistică, colaborând la publicaţii ca "Meseşul" din Zalău, "Unirea" din Blaj, "România Nouă" din Cluj sau la publicaţiile centrale "Zorile", "Dacia", "Şantier", "Cuvântul liber", "Curierul".
După instaurarea regimului comunist, a fost arestat în iulie 1947 și condamnat la muncă silnică pe viaţă şi confiscarea averii, fiind trimis în puşcărie cu regim de exterminare. Până la amnistiere, în 1964, a trecut prin numeroase închisori, inclusiv la coloniile de muncă de la Canal - Poarta Albă şi Capul Midia, executând 17 ani şi jumătate de închisoare, dintre care opt ani de izolare totală.
După eliberarea din închisoare, a avut doi ani şi jumătate de domiciliu forţat la Rubla, în Bărăgan. Revenit în Capitală, a fost ţinut sub permanentă urmărire, chemat de zeci de ori la Securitate, a avut numeroase percheziţii domiciliare, i-au fost ridicate corespondenţa, manuscrisele, cărţile. După eliberare nu i-au fost date nici locuinţă, nici loc de muncă, fiind nevoit să presteze muncă necalificată în construcţii.
Corneliu Coposu a continuat, în clandestinitate, să desfăşoare o activitate politică în spiritul ideilor naţional-ţărăneşti.
A încetat din viață pe 11 noiembrie 1995, la Bucureşti.
