Fănuș Neagu (pe numele real Ștefan Neagu), scriitor, scenarist, comentator sportiv, academician, s-a născut pe 5 aprilie 1932, la Grădiștea de Sus, Brăila, într-o familie de țărani.
A urmat liceul militar la Iași, a continuat la Câmpulung Muscel și a absolvit tot la Iași, în 1948. În 1954 s-a înscris la Facultatea de Filologie din București, dar în 1957 a renunțat la studii.
Debutul scriitoricesc a avut loc în 1954, în revista ”Tânărul Scriitor”, cu nuvela ”Dușman cu lumea”, iar debutul editorial l-a constituit volumul de povestiri și nuvele ”Ningea în Bărăgan”, apărut în 1959. A continuat să publice volumele de proză scurtă ”Somnul de la amiază” (1960), ”Dincolo de nisipuri” (1962), ”Cantonul părăsit” (1964). Primul său roman a fost ”Îngerul a strigat” (1968). Au urmat romanul ”Frumoșii nebuni ai marilor orașe” (1976), nuvelele din volumul ”Insomnii de mătase” (1981), ”Pierdut în Balcania” (1982).
A fost redactor la revistele ”Luceafărul" și ”Amfiteatru”, a scris cronici sportive la ”România Literară”.
A încetat din viață pe 24 mai 2011, la București.
